Rugă

Doamne, nu mă rog pentru miracole şi viziuni, cer doar forţă pentru zilele obişnuite.
Învaţă-mă arta paşilor mici!
Fă-mă ingenios şi perspicace, ca în varietatea zilelor tumultoase să memorez în timp util experienţele şi conştientizările care îmi sunt importante!
Ajută-mă în folosirea judicioasă a timpului!
Dăruieşte-mi simţul clar al stabilirii importanţei lucrurilor, pentru a putea aprecia dacă ceva este de o importanţă majoră, ori doar secundară!
Îţi cer puterea necesară disciplinei şi măsurii, pentru a nu alerga prin viaţă, ci să-mi folosesc zilele cu rost şi să sesizez bucuriile şi piscurile neaşteptate!
Fereşte-mă de credinţa naivă, potrivit căreia în viaţă totul trebuie să meargă lesne!
Dăruieşte-mi înţelegerea plină de bun-simţ a faptului că dificultăţile, eşecurile, nereuşitele şi căderile reprezintă adaosul intrinsic al vieţii, prin care noi creştem şi ne coacem!
În momentul necesar trimite-mi-l pe acela care are suficientă iubire şi destul curaj pentru  a rosti adevărul!
Adevărul nu ni-l spunem singuri, el ni se zice de către alţii.
Sunt conştient că multe probleme îşi găsesc soluţia nefăcând nimic.
Te rog, ajută-mă să pot aştepta!
Tu ştii ce mare nevoie avem noi toţi de curaj.
Dă-ne să putem fi demni de cadoul cel mai frumos, cel mai greu, cel mai riscant, şi cei mai fragil al vieţii!
Dăruieşte-mi imaginaţie suficientă pentru ca, în momentul şi locul potrivit – cu sau fără cuvinte – să pot transmite un pic de bunătate!
Păzeşte-mă de teama de a-mi irosi viaţa!
Să nu îmi dai ceea ce îmi doresc, mai bine dăruieşte-mi ceea ce am mai mare nevoie!
Învaţă-mă arta paşilor mici!

Antoine de Saint-Exupéry