Am deschis fereastra şi am lăsat visul să mă inunde... Creaţia era în faţa mea, în mine şi cu mine. Văzându-i culorile, i-am simţit rostirea... Cuvinte de Lumină infinită ...

marți, 4 mai 2010

Sunt Iubire! Asta aleg!



Citesc în ultimul timp mesaje de genul: "suntem manipulaţi", "suntem bombardaţi cu mesaje ce induc frica", "suntem minţiţi"...
Cine permite manipularea, cine permite minciuna?
NOI, cei ce dăm importanţă prea mare mesajelor de acest gen. NOI le dăm putere.
Alegerea de a Fi centrat, ne aparţine în totalitate.
În momentul în care te simţi obosit, singur, fără speranţă, în Frică..., caută să Fii opusul.
Închide televizorul!
Fă o plimbare.
Învaţă să Vezi natura în natură... , nu o privi doar. Simte-i pulsul, culoarea, mişcarea.
Citeşte. Caută să îţi faci o mica colecţie de citate care îţi plac, şi care pentru tine reprezintă adevărul.
Ascultă muzică şi ascultă-ţi sufletul când faci asta.
Meditează. Fă-o într-o manieră proprie sau caută pe cineva care te poate ajuta. Meditaţia deschide porţi nebănuite în fiinţa umană, ea este cheia spre transcederea materiei.
Educă-ţi mintea să tacă, permitându-i sufletului să zboare.
Învaţă să asculţi şi să vorbeşti cu sufletul tău.
Iubeşte, dansează, crează!

Fii prezent în fiecare clipă a vieţii tale, trăind-o deplin.Fii Tu însuţi Creator al vieţii tale!
Fii Tu însuţi Schimbarea pe care o doreşti!


GLOSSA


 Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.




Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.




Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.




Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.




Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.



Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.




Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.




Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.



De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.



Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

M. Eminescu
(1883, decembrie)



Un comentariu:

Delia spunea...

Multumesc.