Pacea, sanatatea, iubirea, bucuria si prosperitatea sunt aici. Acestea sunt fructele spiritului, darurile lui Dumnezeu. Daca privim spre Dumnezeu, nici un necaz nu ne poate atinge, nici un rau nu se poate apropia. Daca privim numai la El, suntem vindecati de infirmitatile noastre in numele sublim al Legii, sau al lui Isus.
Dumnezeu este in sinul tau, copil al Infinitului, Spirit nemuritor. Nu exista nimic care sa te faca sa tremuri sau sa disperi, nimic care sa-ti provoace teama. Din sinul Tatalui ai venit; suflarea Dumnezeului Atotputernic te-a creat ca suflet viu. Inainte de Avraam, tu ai fost. Suntem acum Fii ai lui Dumnezeu, mostenitori uniti cu Christ. In voi este aceeasi putere care este in Isus. Este numita vesmintul Spiritului. Cu conceptia justa a acestor lucruri, se constata ca nu exista degenerare, boala, accident, moarte, nimic care sa-ti poata lua viata in vreun fel. Poti stringe acest vesmint atit de mult in jurul tau, incit nimic sa nu-l poata strabate, nimic sa nu te poata atinge. Toate influentele sau fortele distructive create vreodata de om pot fi indreptate asupra ta; totusi, vei iesi biruitor si nevatamat. Daca, totusi, forma exterioara ar fi distrusa, ea ar redeveni imediat spirituala, in aceeasi forma. Aceasta este o armura mai buna decit orice blindaj faurit vreodata de om, si il puteti folosi oricind, fara bani si gratuit. Va puteti prezenta asa cum sunteti, copiii lui Dumnezeu cel viu.
Isus a recunoscut asta, si El s-ar fi putut salva din experienta Calvarului. Daca ar fi dorit sa-Si foloseasca puterea, inamicii Sai nu L-ar fi putut atinge. El a vazut ca in corpul Sau avea loc o mare schimbare spirituala, si a inteles ca, daca ar fi implinit-o printre cei pe care ii cunostea si ii iubea, fara nici o schimbare exterioara, foarte multi nu ar fi recunoscut sensul spiritual, ci ar fi ramas credinciosi tot persoanei Sale. El stia ca avea puterea de a invinge moartea si dorea sa arate celor pe care ii iubea ca aveau aceeasi putere, asa ca a ales calea Calvarului, calea prin care ei o puteau vedea; si vazind, puteau crede. El a dorit sa arate si ca Isi perfectionase intr-atit corpul, incit chiar daca inamicii Sai I-ar fi luat viata (asa cum vedeau ei viata), I-ar fi pus corpul intr-un mormint si ar fi rostogolit o piatra mare deasupra (ultima limitare pe care o putea imagina omul), totusi El, adevaratul EU, putea sa dea piatra la o parte si sa-Si inalte corpul sau real sau spiritual deasupra tuturor limitarilor obisnuite.
Isus ar fi putut sa-Si ia corpul si sa dispara, dar El alesese sa arate ca, atunci cind corpul spiritual este dezvoltat, nici un accident sau conditie materiala nu-l poate distruge, nici macar daca altcineva ii lua viata.
Dupa Crucificare si Inaltare, corpul sau era atit de inalt dezvoltat spiritual, incit Isus a fost nevoit sa inalte constiinta celor din jurul Lui la un nivel la care erau capabili sa-L vada, asa cum noi suntem obligati sa inaltam constiinta la aproape toti din jurul nostru asta-seara. Cind femeile au venit la mormint in dimineata aceea si au gasit piatra data la o parte si giulgiul gol, tot nu L-au recunoscut pina cind El nu le-a inaltat constiinta la nivelul la care ele sa-L poata vedea. Apoi, mai tirziu, cind doi ucenici erau pe drumul spre Emaus, Isus li s-a alaturat si a vorbit cu ei, totusi ei nu L-au cunoscut pina cind El nu a impartit piinea cu ei. In acel moment, constiinta lor fusese inaltata la nivelul la care Il puteau vedea. La fel, cind El le-a aparut celorlalti, chiar daca mergea si vorbea cu ei, totusi nu L-au recunoscut deoarece constiinta lor nu functiona la nivelul la care ei L-ar fi putut vedea. In momentul in care constiinta lor s-a inaltat sau a functionat la acelasi nivel cu a Sa, ei L-au vazut. Atunci unii au perceput sensul spiritual al faptului. Ei au vazut profundul inteles ascuns sub toate acestea. Au stiut. Cu toate acestea, foarte multi nu au crezut in El pentru ca nu atinsesera inca un nivel in constiinta unde ar fi putut intelege sau percepe semnificatia spirituala subinteleasa.
Atunci valul misterului, aruncat de perceptia limitata a omului, a fost inlaturat. Si perdeaua din templu s-a sfisiat in doua, de sus pina jos. Fusese atinsa constiinta faptului ca moartea fusese depasita; si nu numai moartea, ci toate limitarile obisnuite facute de oameni puteau si aveau sa fie depasite, trecind mai presus de ele, sau ridicindu-se constiinta la nivelul la care nu mai pot fi vazute si, de aceea, nu exista. Daca aceasta constiinta este iubita si pretuita, ea va birui.
Baird Spalding - Viata si invataturile maestrilor
