Litanie catre Duhul Sfant

scrisa de parintele Arsenie Boca (1910-1989)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, precum era la inceput , acum
si pururea si in vecii vecilor, amin

Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie Duhule Sfinte

1.  Duhule sfinte -coboara de pe tronul maririi Tale si ridica-Ti un
cort in inima slujitorului Tau, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte,
Slava Tie

2.  Duhule Sfinte- Care purcezi de laTatal , si de la Fiul , invata-ma
sa traiesc permanent in prezenta lui D-zeu, Slava Tie Dumnezeule,
Duhule Sfinte, Slava Tie

3.  Duhule Sfinte- Care purcezi de la Tatal si de la Fiul , invata-ma
sa traiesc dupa voia Celui prea Inalt, Slava Tie Dumnezeule, Duhule
Sfinte, Slava Tie

4.   Duhule Sfinte- Care locuiesti in inima Fiului, invata-ma sa Te
cunosc si sa Te iubesc, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

5.   Duhule Sfinte -Care Te ingrijesti de Slava Tatalui, invata-ma sa
traiesc in daruire fata de D-zeu si in deplina incredere in el, slava
tie dumnezeule, duhule sfinte, slava tie

6.   Duhule Sfinte- simbolizat prin limbile de foc, aprinde si in
inima mea focul iubirii Tale, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte,
Slava Tie

7.   Duhule Sfinte- Porumbel tainic, invata-ma sa inteleg Sfanta
Scriptura, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

8.   Duhule Sfinte-Care nu ai nicio infatisare si nici nume,
invata-ma sa ma rog bine Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

9.   Duhule Sfinte- Care vorbesti prin gura profetilor, invata-ma sa
traiesc in pacea sufletului si echilibrul spiritului, Slava Tie
Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

10.  Duhule Sfinte- Foc arzator de iubire, invata-ma sa traiesc
intelept si rabdator, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

11.  Duhule Sfinte- Datatorul tuturor darurilor, invata-ma sa traiesc
in smerenie si modestie, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava
Tie

12.  Duhule Sfinte- Vistierie abundenta de Har, invata-ma sa inteleg
valoarea suferintelor, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

13.  Duhule Sfinte- Vistiernic nemarginit de Har, invata-ma sa
folosesc corect timpul pretios, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte,
Slava Tie

14.  Duhule Sfinte- Vistiernic de Har inepuizabil, fereste-ma de lipsa
de iubire si de mandrie, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava
Tie

15.  Duhule Sfinte- a Carui bogatie nu o poate aprecia nimeni,
invata-ma sa alung imaginile si gandurile inutile, Slava Tie
Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

16.  Duhule Sfinte -Datatorul multor daruri, invata-ma sa evit
activitatile si vorbele inutile, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte,
Slava Tie

17.  Duhule Sfinte- din a Carui plinatate am luat noi toti, invata-ma
sa pot sa tac si sa vorbesc la timpul potrivit , Slava Tie Dumnezeule,
Duhule Sfinte, Slava Tie

18.  Duhule Sfinte- Iubire vesnica, invata-ma sa dau celorlalti un
exemplu bun, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte,
Slava Tie

19.  Duhule Sfinte- Bunatate vesnica, da-mi perseverenta in bine pana
la sfarsit Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

20.  Duhule Sfinte- Dascal bun, invata-ma sa ma port corect cu
oamenii, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

21.  Duhule Sfinte- Prieten drag al sufletelor, invata-ma sa nu judec
pe nimeni si sa nu-mi amintesc raul facut mie, Slava Tie Dumnezeule,
Duhule Sfinte, Slava Tie

22.  Duhule Sfinte- Lumina care fericesti sufletele, invata-ma sa vad
nevoile altora si sa nu omit faptele bune, Slava Tie Dumnezeule,
Duhule Sfinte, Slava Tie

23.  Duhule Sfinte- Lumina vesnica, ajuta-ma sa-mi vad greselile Slava
Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

24.  Duhule Sfinte- Care infaptuiesti minuni in suflete, condu-ma prin
vigilenta la perfectiune , Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

25.  Duhule Sfinte- in fata Caruia nimic nu este ascuns, invata-ma sa
scap de urmari diabolice, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

26.  Duhule Sfinte- Care cunosti viitorul universului, Te rog ajuta-ma
sa scap de supunerea fata de trup si de diavol, Slava Tie Dumnezeule,
Duhule Sfinte, Slava Tie

27.  Duhule Sfinte- Care cunosti viitorul meu, incredintez ocrotirii
Tale familia mea, prietenii si pe toti oamenii, Slava Tie Dumnezeule,
Duhule Sfinte, Slava Tie

28.  Duhule Sfinte- cu ajutorul Tau dumnezeiesc, invata-ma sa traiesc
spre Slava si Lauda Lui Dzeu, spre binele sufletelor si bucuria Maicii
Domnului, ca sa pot muri ca sluga aleasa, Slava Tie Dumnezeule, Duhule
Sfinte, Slava Tie

Promisiunile Tatalui nostru Ceresc pentru toti cei care vor spune
aceasta sfanta litanie, macar de 3 ori pe saptamana:

te voi smulge din mana dusmanilor tai
voi indeparta obstacolele care te impiedica in
drumul tau spre perfectiune

iti voi mai da un inger, care prin inspiratii te va feri de
ademenirile pacatului

vei persista pe drumul virtutii, iti voi intari credinta, speranta si iubirea

te voi elibera de grijile materiale, familia ta va trai in pace si
iubire reciproca

cine doreste sa-si ajute aproapele, va trebui sa recite aceasta
litanie sfanta, macar 6 luni zilnic. Iti vei recunoaste slabiciunile

promisiunile duhului nostru cel sfant

aceasta sfanta litanie se va raspandi.

Cine o va oferi din milostenie mai departe , va avea parte de
rugaciunea celorlalti. Harurile obtinute se pot transmite altora, dar
acest lucru trebuie spus duhului sfant. Amin

Ruga de fiecare zi pentru noi

Sfinte Doamne,

Sfinte Parinte,

Sfinte Doamne Dumnezeu,

Fii in inima mea,

Umple-o cu iubirea Ta!

Lumea plantelor

            Cand o femeie vorbeste cu florile ei, atunci cand le stropeste sau le ingrijeste, starneste - in general - zambete ironice sau compatimire. Asta pentru ca multa lume mai crede ca sentimentele plantelor sunt o poveste inventata. Ultimele experimente stiintifice arata insa ca femeile au perfecta dreptate. Dar: cele care simt ca noi, oamenii, sunt oare plantele insele sau spiritul lor? Raspunsul la aceasta intrebare ramane sa-l dam fiecare dintre noi. Oricum, cei care au o simtire intuitiva fata de plante nu acorda prea mare importanta unor astfel de probleme teoretice. 

            Spiritul florilor

            Experientele au fost efectuate cu ajutorul unui detector de minciuni, un aparat electric care imprima pe hartie curbe corespunzatoare vibratiilor pe care le inregistreaza. Conectat la o persoana interogata - de pilda, in justitie - detectorul descrie o linie regulata, atata timp cat persoana respectiva spune adevarul. Cand aceasta minte, linia oscileaza brusc. Adevarul, izvorat din sufletul omului, curge odata cu curentul nervos electric prin creier; in momentul cand adevarul este "siluit", curentul se blocheaza si se supracompenseaza.
            Un asemenea detector a fost fixat de o planta careia i s-a inregistrat astfel campul de vibratie si bioplasma. Cand planta a fost intepata, deci i s-a provocat o durere, detectorul a avut o oscilatie puternica. Iar cand in aceeasi incapere a fost intepata o alta planta, surata ei a avut aceeasi reactie, si anume, de mila. Acelasi lucru s-a intamplat si in clipa cand in prezenta plantei au fost aruncati intr-un vas cu apa clocotita, cativa creveti vii.
            Intrebarea este: de ce a fost nevoie de un experiment atat de brutal? Oamenii sensibili stiu de mult ca plantele se dezvolta mai bine atunci cand le vorbesti cu caldura, cand le atingi cu tandrete sau cand le acoperi zilnic cu palma, lasand dragostea ta sa se rasfranga asupra lor. Iar planta, recunoscatoare, raspunde.

            Iubitorilor de plante li s-a intamplat, nu doar o data, sa simta, plimbandu-se prin parc, un val de parfum de trandafiri adiind spre ei sau sa vada cum in gradina ori langa casa lor rasar din pamant, exact acele plante de care se simt atrasi sau pe care le indragesc.
            Un specialist american in domeniul detectoarelor de minciuni - el prefera sa le spuna "poligrafe" - locuieste la New York si se numeste Cleve Backster. In timpul cercetarilor intreprinse, el a conectat un asemenea aparat la o planta, pentru a vedea daca rezistenta electrica a acesteia se modifica dupa ce a fost udata si apa incepe sa urce de la radacina spre frunze. Spre surprinderea lui, a rezultat o curba identica cu cea produsa de modificarea sentimentelor omenesti. Planta se bucura! Pe parcursul experientei efectuate, el s-a gandit brusc daca n-ar fi bine sa arda una dintre frunzele plantei. Instantaneu, spaima acesteia s-a manifestat prin oscilatii puternice ale acelor. Planta citea chiar si gandurile! Ba reactiona si de la distanta, la tot ce facea el sau la ceea ce i se intampla, exact ca un caine care incepe sa latre si sa dea din coada cand stapanul, chiar daca nu se vede inca, se-apropie de casa. Deci: plantele sufera sau se bucura impreuna cu intregul univers!
            Odata, Backster i-a pus pe sase dintre prietenii sai sa traga la sorti care dintre ei sa duca la indeplinire o anume sarcina. Acestia si-au desfacut biletelele intr-o camera in care se aflau doua plante, iar cel desemnat s-a pus pe treaba, dupa ce au parasit incaperea ceilalti cinci. Adica, a distrus una dintre plante, dupa care a plecat si el. Cealalta planta era conectata la poligraf. In clipa cand cele sase persoane au revenit, pe rand, in incapere, aparatul a inregistrat o reactie a plantei, doar la aparitia "ucigasului". Ea a recunoscut vibratiile ca fiind cele ale criminalului. Altadata, Backster si-a chemat un prieten in camera si l-a intrebat in ce an s-a nascut. Prietenul a spus o cifra aiurea, iar planta, indignata, a si pus acul in miscare. Faptul acesta l-a determinat pe psihiatrul A. E. Esser ca impreuna cu doi colaboratori sa-i puna intrebari unei paciente, in prezenta unui filodendron pe care aceasta il ingrijea zilnic. Planta a fost conectata la unul din poligrafe, intrebarile au inceput sa curga, raspunsurile la fel - unele adevarate, altele nu, planta reactionand, fara exceptie, la toate minciunile.
            Atunci cand doua fiinte - un om si o planta sau un animal si un om - se afla in deplina concordanta si armonie, campurile lor de vibratie sau bioplasmele se contopesc intr-unul singur. Din acel moment, ceea ce o impresioneaza pe una dintre ele o impresioneaza imediat si pe cealalta. Adeseori, mamele simt cand copiii lor sunt in pericol sau patesc ceva. O fiinta o cheama in ajutor pe cealalta - constient sau inconstient.

            Muzica pentru grau

            Oare ce simte iarba, atunci cand cineva incepe sa tunda gazonul sau sa secere pajistea? Sunt oameni care au sustinut c-au auzit tipetele campului. Oricum, gazonul trebuie tuns, pentru ca iarba inalta, mai ales atunci cand e uda, nu te lasa sa treci sau sa stai pe ea. Din cauza asta s-au si inventat soiurile de iarba scurta, ba chiar "presarate" pe ici - pe colo cu floricele, ca o campie in plina primavara!
            Plantele sunt foarte sensibile la muzica. In Canada, pe marginea lanurilor nesfarsite de grau, au fost montate difuzoare din care rasuna, cat e ziulica de lunga, muzica pentru cereale. Si s-a dovedit ca granele apreciaza in mod deosebit muzica clasica: cresc mai repede si mai bogate si fac mai multe seminte. In schimb, muzica moderna are asupra lor exact efectul opus. In felul acesta, putem afla si noi care este muzica venita din "ceruri" si care din "iad".
Si plantelor de interior le merge mai bine in incaperile unde se canta la pian in mod regulat. Asta nu inseamna ca plantele aud la fel ca oamenii. Ele preiau vibratiile muzicii in propriul lor camp de vibratie, simtind astfel influenta acestora. Si oamenii bolnavi pot fi vindecati cu ajutorul muzicii potrivite, indiferent daca suferinta lor este fizica sau sufleteasca.
            Noi nu stim inca daca plantele percep constient durerea pe care le-o producem. Probabil ca au o constiinta asemanatoare cu ceea ce traiesc oamenii in vis. Constiinta are multe trepte si in acest sens stiinta va face noi si noi descoperiri, care pentru oamenii sensibili nu reprezinta insa niste noutati. Dar este bine sa fie convinsi si cei care nu cred. Chiar daca nu in mod direct, ci pe calea ratiunii. Si-atunci, poate ca vor fi si ei mai atenti la viata de zi cu zi, atat de plina de surprize. Cunoasterea modului in care creatia este unica si totul este legat de tot, fara nici un fel de discriminare intre plante si animale, poate sa-i scape pe oameni de izolarea inutila in care traiesc.

            Iubire si ura

            Pentru ca au sentimente, plantele cunosc si ele simpatia si antipatia. Care sunt chiar mai intense decat la oameni, pentru ca ele nu-si pot evita vecinii (sau vecinele). O persoana se desparte de partenerul cu care nu se potriveste, dar biata planta este legata prin radacinile ei de un anumit loc. Daca sta langa alta planta mai voluminoasa sau mai inalta, care-i ia lumina, nu poate face altceva decat sa-ncerce sa se inalte si mai sus, ceea ce nu e intotdeauna posibil. Iar daca mirosul si radiatiile vecinei ii sunt daunatoare, nu poate decat sa se rasuceasca putin, sa se-mbolnaveasca si sa moara.

            Se-ntampla insa s-avem o planta - in casa sau in gradina - care nu vrea sa se dezvolte si pace. Ii dam apa, lumina, temperatura optima, ingrasaminte si, din cand in cand, cuvinte frumoase, dar ea nu e fericita. Se ofileste si, in final, piere. Cat de neputinciosi ne simtim noi, oamenii, atunci cand nu reusim sa intelegem nici macar tanguirile unei plante!
            Dar oare ce nu i-a priit? Nu vom sti, probabil, niciodata. Putem incerca sa aflam, observand atent "gusturile" fiecarui soi in parte. Exista, fireste, si oameni norocosi, in sensul ca in preajma lor plantele se dezvolta frumos, fara exceptie. Dar, in general, unele "prospera", iar altele nu. Este o problema de "asemanare" sau de "respingere" fata de persoana care le cultiva. Dar si intre ele relatiile sunt aceleasi. Sunt flori care nu trebuie puse in aceeasi vaza. De pilda, lalelele cu narcisele. Arata frumos impreuna, dar narcisele se usuca repede, pentru ca nu suporta semetia lalelelor. Nici lalelele cu liliacul nu se potrivesc - liliacul fiind cel care se vestejeste imediat. Iar trandafirii - sa nu "vada" garoafele sau rezeda.
            Lacramioarele sunt minunate si umplu camera cu parfumul lor, dar langa ele alte flori nu rezista.
            Intr-un buchet de flori de vara multicolor, n-au ce cauta macii si omagul, care le omoara pe celelalte (macul moare el insusi foarte repede).
            Cultivatorii cu experienta cunosc plantele care se accepta sau se resping. Trandafirii, de exemplu, sunt flori princiare, ei au nevoie de spatiu si nu suporta in preajma lor florile obisnuite, de duzina.Si, totusi, parfumul lor este mai puternic atunci cand sunt plantati alaturi de ceapa sau usturoi. Chiar si patrunjelul este binevenit.
            Vita-de-vie stramba din "nasul" ei nobil, la vederea verzei si nu se omoara nici dupa dafin. In schimb, ingaduie prezenta ulmului si a macului. In fanete si paduri, mesteacanul si pinul se cauta, realmente; impreuna cu iarba neagra si cu ciupercile, ei alcatuiesc o comunitate, in care le merge bine tuturor.      Cand oamenii taie pinii, locul este napadit de ierburi, iar ciupercile dispar.
            Sub fagul rosu nu vrea sa creasca nimic, poate din cauza ca - asa dupa cum se spune - el "aspira" tot raul de primprejur si chiar si din oamenii care isi beau ceaiul sub acoperisul frunzelor sale, asa cum sunt ei vazuti in gradinile conacelor boieresti.
            Nucul si stejarul nu se pot suferi, iar porumbarul si paducelul nici atat. In cazul lor, este vorba de o inrudire, unul dintre copaci considerandu-l pe celalalt ca nefiind de soi "curat".
            Exista, apoi, plantele uscate si plantele apoase, care nu se potrivesc deloc. Tufele lemnoase, precum levantica, provoaca, pare-se, uscarea castravetilor aflati prin preajma. In schimb, plantele "reci" gasesc foarte placuta prezenta celor "iuti, fierbinti", cum ar fi ridichea sau hreanul.
            Dar cate nu se-ntampla, in tacere, in lumea aceasta vegetala? Observand natura, omul trebuie sa descopere plantele care se cauta sau care se evita, ca nu cumva sa strice tocmai el, printr-o combinatie gresita, Marea Armonie a Naturii. Si ce minune ar fi daca el insusi, Omul, s-ar integra in ea!

sursa: internet

Testament

Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. Mă tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naştere. Mă adresez vouă, Ioana, Andrei şi Ana-Maria, pentru că, sentimentul care m-a cuprins în ultimele săptămâni şi asupra căruia n-am insistat în discuţiile noastre, n-ar trebui să vă ia prin surprindere.
Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va trece mult, după plecare mea, şi oamenii vor înţelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice. Nu e vorba doar despre un tratament negativ special, care mi se aplică de multă vreme. E vorba despre nenorocirea incredibilă prin care trece această ţară, de soarta căreia eu nu mă pot despărţi. Ştiţi prea bine că zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esenţiale. Concluzia nu e veselă. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi simţeam că trebuie să mi-l aplic şi pe care, după aceste analize, mi-l confirmă şi medicii, mă obligă la retragere, discreţie, resemnare.
Desigur, sunt un om viu şi, cu excepţia momentelor de disperare pe care le traversez, la întretăierea dintre nenorocirea poporului din care fac parte şi suferinţa fiinţei care sunt, mi-e încă dragă viaţa şi, în principiu, am încă multe de făcut pentru cel mai drag copil pe care mi l-a dat Dumnezeu, adolescenta Ana-Maria Păunescu. Scrisoarea mea către voi nu e o cedare, ci o alarmă. Trăiesc în condiţii tot mai grele şi mai umilitoare, mi s-au luat şi mi se iau, în permanenţă, drepturi, nu ştiu din ce voi putea plăti, la toamnă, obligaţiile fireşti. Ani şi ani am tot sesizat pe proprietarii televiziunilor particulare din România, dar şi televiziunea publică, asupra situaţiei mele, ca om care ştie să facă televiziune şi este oprit de la acest exerciţiu.
Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi putut până ieri. Să fie liniştiţi, eu devin un caz clasat pentru domniile lor. Dacă lui Dan Voiculescu şi lui Sorin Vântu ar trebui să le mulţumesc pentru momentele excepţionale pe care mi le-au oferit, surprinzătoare mi s-a părut atitudinea lui Radu Moraru, om talentat şi doritor de atitudini mai puţin previzibile, care, de câteva luni, a uitat şi ce promisese, şi să răspundă la telefon. Acum, la această răspântie, n-am mai mult de spus contemporanilor mei decât că ar fi păcat să ne despărţim supăraţi.
Dragii mei copii, problema cea mai mare este prăbuşirea ţării. O emisiune de televiziune vine şi trece. La urma urmei, nu e nicio obligaţie, pentru nimeni, să ofere spaţiu de emisie nimănui. Cum aş putea eu să uit sprijinul pe care mi l-a acordat Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca să poată apărea Cartea Cărţilor de Poezie?
Îmi vin în minte, acum, momente de graţie ale vieţii mele. Aşa cum nu pot uita cumplita batjocură la care am fost supus, în cele două regimuri politice pe care le-am traversat, în anii '50-'60, pentru că eram fiul unui anti-comunist, puşcăriaş politic în anii '85-'90, pentru că aş fi condus revista şi cenaclul nemulţumiţilor din partid, iar după 1989, pentru că aş fi fost prea comunist. Au fost nopţi şi zile în care mai aproape îmi era moartea decât viaţa. Totuşi, niciodată n-am fost atât de deprimat şi de însingurat ca în aceşti ultimi ani. Fac parte dintr-un partid politic care n-a simţit niciodată nevoia să se intereseze de situaţia mea reală şi să încerce să-mi fie folositor. N-am intrat în găşti, n-am primit recompense pentru apartenenţa la găşti.
Am crezut şi cred că numele meu trebuia să îmbogăţească partidul în care m-am înscris de bunăvoie. Acum, însă, nici pentru ambiţii de mărire nu mai e timp. Esenţial pentru mine e să trăiesc şi să-mi văd ţara ridicându-se. Căci nefericirea programată în care trăieşte poporul român mi se pare din ce în ce mai ofensatoare şi mai nejustificată.
În vremea lui Ceauşescu mi se făceau reproşuri grave că nu sunt corect şi disciplinat conform cu linia partidului. După moartea lui Ceauşescu am suportat ani şi ani reproşul că l-am lăudat, în anumite ocazii politice. După 20 de ani de la asasinarea lui, Ceauşescu îşi recâştigă un loc de merit în istoria naţională. Destui oameni îl regretă în gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu mă pot pronunţa în termeni atât de categorici. Eu chiar cred că sistemul trebuia să cadă. Şi nici nu mă pot preface a nu înţelege rolul complex, de bine şi rău, al liderului. Dar acum? Ultimele săptămâni ne pun într-o condiţie umilitoare şi tragică. Poporul român e condamnat la moarte. Liderii portocalii nu mai aud şi nu mai văd nimic, după ce au sărit la beregata salariilor, a pensiilor şi a indemnizaţiilor, au trecut la o redimensionare a balamucului. I se cer poporului român bani, după ce i se iau banii. Oligofrenii îi ameninţă pe cei care nu dau, fireşte, benevol, bani pentru tăşcălăul Băsescu-Boc şi ceilalţi. O râvnă specială dovedesc nemernicii să dărâme instituţia drepturilor de autor. Înapoi în copac, tuturor gorilelor păroase din jungla noastră! Înapoi în preistorie!
Cam asta e situaţia despre care voiam să vă vorbesc: faliment. Cam asta e mişcarea preferată a timpurilor noastre: prăbuşire. În ceea ce mă priveşte, nu cred că mai rezist. De aceea, m-am adresat vouă cu această scrisoare, ca să ştiţi ce e cu mine şi să nu vă surprindă nici una din nenorocirile care s-ar putea abate asupra mea. Va trebui să dăm înfăţişare concretă relaţiei dintre noi şi viitoarei despărţiri dintre noi. Natura, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se autodistruge. Societatea, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se autodistruge.  

- sursa Internet -   

Omagiu Pentru tine

Creatie

 si, totusi ...

 daca ar fi sa o iau de la inceput... as alege sa fiu o frunza

 sa ascult zambetul norilor, care se avanta spre apus...

 as trece prin Toate existentele sa invat Iubirea...

 si asteptarea...

asteptarea a ce ?

… ar spune vantul ...

 asteptarea a Toate...

 pentru ca Domnul Dumnezeu vrea asteptare in Creatie

 si ... poate ca mai vrea Contemplare

mi-am pus sufletul in palme astazi, ca si in alte zile

si am invatat ca ... a Te privi cu simturile, este cel mai mare dar

a-Ti vedea drumul, zbuciumul, vrerea... e mai presus decat Tot

pentru ca te invata sa te intorci la punctul de unde toate pleaca si toate se intorc

…din Tine insati...

din Creatia a ceea ce esti tu... intors in oglinda, de atatea si atatea ori

ca sa te cunosti, pe Tine, Doamne, Creat in Creator...

Dragostea care ne sminteşte

Odată a trebuit să mă duc la gară să întâmpin un pachet de cărţi de la Bucureşti. Pentru că încurcasem autobuzele, am ajuns cu o oră mai devreme. Am hotărât să nu mă mai plimb aiurea încolo şi încoace şi m-am aşezat pe o bancă. Era foarte frig şi eu m-am folosit de prilej pentru a mă ascunde sub glugă de privirile trecătorilor care, atunci când văd un popă, fluieră, râd sau vor să-i dea un leu. Asta nu pentru că aş fi un timid, dar uneori şi aceste lucruri pot deveni obositoare.
De bancă s-a apropiat un bărbat care, înainte de a vorbi, m-a trezit cu norul de miros de vin pe care îl răspândea. “Părinte, pot să stau şi eu?” (vorbea în rusă). “Stai”, i-am zis. S-a aşezat cu greu (se sprijinea într-un băţ), pe urmă a adăugat: “Pot să te întreb ceva?”
M-am pregătit să aud refrenul clasic despre cum i-a ars casa şi a rămas cu cinci copii, fără mamă, că vine din spital şi are nevoie de câţiva lei ca să ajungă acasă. M-am şi gândit că am numai doi lei că să ajung acasă şi că dacă-i dau unul trebuie pe urmă să împrumut de la cineva. Cu alte cuvinte, mă aflam într-o situaţie penibilă.
“Părinte, ce să fac ca să mă mântuiesc?”, au fost primele lui cuvinte. Această întrebare a fost pentru mine ca o palmă trasă nu de om, ci de Dumnezeu. Eu ştiam că aşa încep discuţiile numai în Pateric, iar în gară la Chişinău discuţiile sunt de altă natură.
Zic: “Iartă pe toţi, din tot sufletul”. “Eu îi iert”, zice. “Şi nu vorbi despre nimeni de rău”. S-a gândit puţin, pe urmă a zis: “Eu nu vorbesc pe nimeni de rău”. “Dacă faci acestea, poţi să te mântuieşti” - i-am zis, deşi pe moment m-am gândit că nu-şi dă seama ce vorbeşte. Apoi am adăugat: “Şi să crezi în Dumnezeu”. “Cred”, a zis.
A urmat o discuţie destul de protocolară în care eu a trebuit să-i răspund pe rând la întrebări: dacă trebuie sau nu să respectăm sâmbăta, dacă Dumnezeu e unul sau trei, dacă icoana este idol şi restul, ca în revistele pe care le găsim pe bănci.
Discuţia noastră s-a încins atunci când eu am zis că Dumnezeu îşi schimbă de multe ori hotărârile. “Nu! Dumnezeu nu este făţarnic, El nu poate să-şi încalce cuvântul”, a încercat el să-L apere pe Dumnezeu. “Ba-l schimbă, zic. Adu-ţi aminte ce a zis Dumnezeu pe vremea lui Noe - şi s-a căit Dumnezeu că i-a făcut pe oameni şi a zis: voi stârpi neamul acesta -, dar pe urmă s-a răzgândit şi a hotărât să-l lase pe Noe cu familia sa ca să prelungească neamul omenesc. Dumnezeu îşi schimbă hotărârile, Dumnezeu nu este mândru şi încăpăţânat ca oamenii, El ar face orice din dragoste pentru om, El ar face orice, numai să ne câştige dragostea noastră”. Bărbatul acela de lângă mine, care până atunci îmi părea un cerşetor beat cu curaj de vorbă, s-a înviorat de o durere şi o bucurie cunoscută mie, iar ochii lui s-au înlăcrimat discret: “Să ştii că tu ai dreptate”, a zis.
“Dumnezeu este dragoste - a continuat el şi se vedea că aceste cuvinte sunt singurele pe care îi place să le pronunţe. Eu ştiu că Dumnezeu este dragoste şi eu ştiu că El este”. Apoi s-a lovit cu mâna peste genunchiul stâng şi a zis: “Vezi? Ăsta nu-i!” Pe urmă, lovindu-se peste celălalt picior a adăugat: “Şi nici ăsta nu trebuia să fie!” Abia atunci mi-am dat seama că nu are un picior. “Eu trebuia să nu mai fiu deloc. Dar eu sunt. Eu am trecut tot Afganistanul. Şi eu ştiu că Dumnezeu este”.
Arăta prea bătrân pentru Afganistan. M-am gândit că poate a fost ofiţer, mă rog, chiar dacă nu prea arăta. Dar am pus îmbătrânirea lui atât de grabnică pe seama băuturii şi a suferinţei.
“Eu am fost în Afganistan chiar de la început. Am ţinut 6 ani, dar pe urmă m-au “decontat”... am călcat pe o mină. M-am trezit în spital. L-am văzut numai pe medicul-şef, un colonel, arătând cu degetul: Pe ăsta duceţi-l “încolo”, adică..., înţelegi, la groapă. Un picior îmi zburase, celălalt abia se mai ţinea, eram numai bucăţi. Atunci eu m-am rugat la Dumnezeu, pentru că eu nu credeam în Dumnezeu, şi am zis: “Dacă eşti, ajută-mă să mă ridic”. Şi atunci eu am simţit o putere. Dumnezeu mi-a dat putere, Dumnezeu mi-a dat a Lui putere şi eu m-am ridicat. Când m-a văzut colonelul s-a holbat la mine şi m-a întrebat: “Tu ce faci? Eu parcă am zis că tu să mergi “încolo”... “Eu n-am să merg “încolo” - i-am zis -, şi nici tu n-o să mergi “încolo”... nimeni nu trebuie să meargă “încolo”. “Da, dar tu... cum te-ai ridicat?” “Dumnezeu m-a ridicat”. “Care Dumnezeu? Tu trebuie să mergi să te lecuieşti la cap! Sau nu ştii ce a zis Darwin?” “Eu ştiu ce a zis Darwin. Dar uite că tu ai zis că eu să mă duc “încolo”, dar Dumnezeu nu m-a lăsat să mă duc “încolo”. “Care Dumnezeu? Ce vorbeşti? Unde este Dumnezeu?!” “Cum unde? Iată, Dumnezeu”. “Unde?” “Aici Dumnezeu şi aici Dumnezeu, pretutindeni Dumnezeu”.
„Stii, părinte - mă asigură el -, Dumnezeu este şi El este dragoste. Eu ştiu că El mă iubeşte, eu nu ştiu pentru ce El mă iubeşte, eu sunt beţiv şi, ce să mai spun, sunt cel mai murdar om din lume. Dar cred că El mă iubeşte pentru că eu sunt al Lui. Şi el pe fiecare om îl iubeşte aşa. Ştii ce înseamnă că Dumnezeu e dragoste? El nu spune fă cutare sau cutare, El nu îndrăzneşte să spună nimic, pentru că El ne iubeşte. Dar El se uită la mine şi zice: Tolia, nu este bine că tu te tăvăleşti în glod, hai, ridică-te, hai, te rog, ridică-te, uite, Eu o să te ajut să te ridici. Şi eu mă ridic puţin şi pe urmă iară cad, dar Dumnezeu nu încetează să mă iubească. Şi eu simt asta şi mie mi-i ruşine. Eu şi azi l-am rugat pe Dumnezeu pentru un lucru şi El m-a ascultat şi a îndeplinit. Înţelegi? Dumnezeu m-a crezut! Dumnezeu pe mine m-a crezut...”
M-am gândit a mia oară că această dragoste a lui Dumnezeu ne sminteşte. De multe ori noi ne surprindem la gândul că nu e drept ca Dumnezeu să iubească, fără măsură şi fără socoteală, chiar aşa pe oricine, călcând orice bună rânduială şi orice închipuire a noastră despre dragoste.
Autobuzul meu venise de jumătate de oră şi a lipsit puţin ca să-l scap. M-am ridicat şi am mulţumit noului meu prieten şi părinte pentru că m-a mai învăţat ceva despre Dumnezeu. Ne-am îmbrăţişat fără patos şi fără schimb de adrese, făgăduindu-ne că nu ne vom uita unul pe altul.

Părintele Savatie Baştovoi

- articol preluat de pe http://ramurainflorita.blogspot.com -

Legile universale - Legile Kybalionului

1. Legea Mentalismului

Totul este Spirit, Universul este mental.

Pot stii fiindca-mi reamintesc. 

2. Legea Corespondentei

Tot ceea ce compune universul se regaseste in toate componentele sale, atat in cele mai mici, cat si in cele mai mari, desi in proportii diferite. Tot ce exista isi are corespondentul: curgerea vietii omului corespunde curgerii vietii in univers.

Ceea ce este Sus este ca si ceea ce este Jos. Ceea ce este Jos este ca si ceea ce este Sus.

Cerul si Pamantul sunt eu. 

3. Legea Vibratiei

Nimic nu sta (nu este in repaus), totul se misca, totul vibreaza.

O amintire adevarata pot s-o traiesc numai la intensitatea vibratiei dintai.

4. Legea Polaritatii

Totul este dublu; orice lucru are doi poli: totul are doua extreme; asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie; polii opusi au o natura identica, insa de grade diferite; extremele se ating; toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri; toate paradoxurile pot fi conciliate.

Singuratatea o sfarsesc prin eu sunt tu si tu esti eu.

Unde este binele este si raul, iata Armonia! 

5. Legea Ritmului

Totul se scurge inauntru sau inafara; orice lucru are durata sa; totul evolueaza, apoi degenereaza, balansul pendulului se manifesta in totul; masura oscilatiei la dreapta este asemanatoare cu masura oscilatiei la stanga; ritmul este constant.

Ma ating, ma despart si iar ma ating intr-un joc continuu si in acelasi ritm. 

6. Legea Cauzei si Efectului (Karma)

Orice Cauza are Efectul sau; orice Efect are Cauza sa; totul se intampla conform Legii necunoscute; sunt numeroase planuri ale cauzalitatii, insa nimic nu scapa Legii.

Sunt raspunzator de fapta mea fie ea considerata buna sau rea si stiu ca-i voi accepta consecintele. 

7. Legea Genului

Este un gen in toate lucrurile; totul are principiile sale Masculin si Feminin; genul se manifesta in toate planurile.

Eu sunt genul tau in masura in care tu esti genul meu.

Ce are Ea mai gingas, mai cald, mai chemator, mai invaluitor, mai frumos Tu cauti. Ce are El mai ocrotitor, mai viguros, mai puternic, mai activ, mai tare, mai tenace, mai dornic de a invinge Tu cauti.