Am deschis fereastra şi am lăsat visul să mă inunde... Creaţia era în faţa mea, în mine şi cu mine. Văzându-i culorile, i-am simţit rostirea... Cuvinte de Lumină infinită ...

joi, 2 decembrie 2010

Lumea plantelor



            Cand o femeie vorbeste cu florile ei, atunci cand le stropeste sau le ingrijeste, starneste - in general - zambete ironice sau compatimire. Asta pentru ca multa lume mai crede ca sentimentele plantelor sunt o poveste inventata. Ultimele experimente stiintifice arata insa ca femeile au perfecta dreptate. Dar: cele care simt ca noi, oamenii, sunt oare plantele insele sau spiritul lor? Raspunsul la aceasta intrebare ramane sa-l dam fiecare dintre noi. Oricum, cei care au o simtire intuitiva fata de plante nu acorda prea mare importanta unor astfel de probleme teoretice. 

            Spiritul florilor
            Experientele au fost efectuate cu ajutorul unui detector de minciuni, un aparat electric care imprima pe hartie curbe corespunzatoare vibratiilor pe care le inregistreaza. Conectat la o persoana interogata - de pilda, in justitie - detectorul descrie o linie regulata, atata timp cat persoana respectiva spune adevarul. Cand aceasta minte, linia oscileaza brusc. Adevarul, izvorat din sufletul omului, curge odata cu curentul nervos electric prin creier; in momentul cand adevarul este "siluit", curentul se blocheaza si se supracompenseaza.
            Un asemenea detector a fost fixat de o planta careia i s-a inregistrat astfel campul de vibratie si bioplasma.
Cand planta a fost intepata, deci i s-a provocat o durere, detectorul a avut o oscilatie puternica. Iar cand in aceeasi incapere a fost intepata o alta planta, surata ei a avut aceeasi reactie, si anume, de mila. Acelasi lucru s-a intamplat si in clipa cand in prezenta plantei au fost aruncati intr-un vas cu apa clocotita, cativa creveti vii.
            Intrebarea este: de ce a fost nevoie de un experiment atat de brutal? Oamenii sensibili stiu de mult ca plantele se dezvolta mai bine atunci cand le vorbesti cu caldura, cand le atingi cu tandrete sau cand le acoperi zilnic cu palma, lasand dragostea ta sa se rasfranga asupra lor. Iar planta, recunoscatoare, raspunde.
            Iubitorilor de plante li s-a intamplat, nu doar o data, sa simta, plimbandu-se prin parc, un val de parfum de trandafiri adiind spre ei sau sa vada cum in gradina ori langa casa lor rasar din pamant, exact acele plante de care se simt atrasi sau pe care le indragesc.
            Un specialist american in domeniul detectoarelor de minciuni - el prefera sa le spuna "poligrafe" - locuieste la New York si se numeste Cleve Backster. In timpul cercetarilor intreprinse, el a conectat un asemenea aparat la o planta, pentru a vedea daca rezistenta electrica a acesteia se modifica dupa ce a fost udata si apa incepe sa urce de la radacina spre frunze. Spre surprinderea lui, a rezultat o curba identica cu cea produsa de modificarea sentimentelor omenesti. Planta se bucura! Pe parcursul experientei efectuate, el s-a gandit brusc daca n-ar fi bine sa arda una dintre frunzele plantei. Instantaneu, spaima acesteia s-a manifestat prin oscilatii puternice ale acelor. Planta citea chiar si gandurile! Ba reactiona si de la distanta, la tot ce facea el sau la ceea ce i se intampla, exact ca un caine care incepe sa latre si sa dea din coada cand stapanul, chiar daca nu se vede inca, se-apropie de casa. Deci: plantele sufera sau se bucura impreuna cu intregul univers!
            Odata, Backster i-a pus pe sase dintre prietenii sai sa traga la sorti care dintre ei sa duca la indeplinire o anume sarcina. Acestia si-au desfacut biletelele intr-o camera in care se aflau doua plante, iar cel desemnat s-a pus pe treaba, dupa ce au parasit incaperea ceilalti cinci. Adica, a distrus una dintre plante, dupa care a plecat si el. Cealalta planta era conectata la poligraf. In clipa cand cele sase persoane au revenit, pe rand, in incapere, aparatul a inregistrat o reactie a plantei, doar la aparitia "ucigasului". Ea a recunoscut vibratiile ca fiind cele ale criminalului. Altadata, Backster si-a chemat un prieten in camera si l-a intrebat in ce an s-a nascut. Prietenul a spus o cifra aiurea, iar planta, indignata, a si pus acul in miscare. Faptul acesta l-a determinat pe psihiatrul A. E. Esser ca impreuna cu doi colaboratori sa-i puna intrebari unei paciente, in prezenta unui filodendron pe care aceasta il ingrijea zilnic. Planta a fost conectata la unul din poligrafe, intrebarile au inceput sa curga, raspunsurile la fel - unele adevarate, altele nu, planta reactionand, fara exceptie, la toate minciunile.
            Atunci cand doua fiinte - un om si o planta sau un animal si un om - se afla in deplina concordanta si armonie, campurile lor de vibratie sau bioplasmele se contopesc intr-unul singur. Din acel moment, ceea ce o impresioneaza pe una dintre ele o impresioneaza imediat si pe cealalta.
Adeseori, mamele simt cand copiii lor sunt in pericol sau patesc ceva. O fiinta o cheama in ajutor pe cealalta - constient sau inconstient.

            Muzica pentru grau

            Oare ce simte iarba, atunci cand cineva incepe sa tunda gazonul sau sa secere pajistea? Sunt oameni care au sustinut c-au auzit tipetele campului. Oricum, gazonul trebuie tuns, pentru ca iarba inalta, mai ales atunci cand e uda, nu te lasa sa treci sau sa stai pe ea. Din cauza asta s-au si inventat soiurile de iarba scurta, ba chiar "presarate" pe ici - pe colo cu floricele, ca o campie in plina primavara!
            Plantele sunt foarte sensibile la muzica. In Canada, pe marginea lanurilor nesfarsite de grau, au fost montate difuzoare din care rasuna, cat e ziulica de lunga, muzica pentru cereale. Si s-a dovedit ca granele apreciaza in mod deosebit muzica clasica: cresc mai repede si mai bogate si fac mai multe seminte.
In schimb, muzica moderna are asupra lor exact efectul opus. In felul acesta, putem afla si noi care este muzica venita din "ceruri" si care din "iad".
Si plantelor de interior le merge mai bine in incaperile unde se canta la pian in mod regulat.
Asta nu inseamna ca plantele aud la fel ca oamenii. Ele preiau vibratiile muzicii in propriul lor camp de vibratie, simtind astfel influenta acestora. Si oamenii bolnavi pot fi vindecati cu ajutorul muzicii potrivite, indiferent daca suferinta lor este fizica sau sufleteasca.
            Noi nu stim inca daca plantele percep constient durerea pe care le-o producem. Probabil ca au o constiinta asemanatoare cu ceea ce traiesc oamenii in vis. Constiinta are multe trepte si in acest sens stiinta va face noi si noi descoperiri, care pentru oamenii sensibili nu reprezinta insa niste noutati. Dar este bine sa fie convinsi si cei care nu cred. Chiar daca nu in mod direct, ci pe calea ratiunii. Si-atunci, poate ca vor fi si ei mai atenti la viata de zi cu zi, atat de plina de surprize. Cunoasterea modului in care creatia este unica si totul este legat de tot, fara nici un fel de discriminare intre plante si animale, poate sa-i scape pe oameni de izolarea inutila in care traiesc.

            Iubire si ura

            Pentru ca au sentimente, plantele cunosc si ele simpatia si antipatia. Care sunt chiar mai intense decat la oameni, pentru ca ele nu-si pot evita vecinii (sau vecinele). O persoana se desparte de partenerul cu care nu se potriveste, dar biata planta este legata prin radacinile ei de un anumit loc. Daca sta langa alta planta mai voluminoasa sau mai inalta, care-i ia lumina, nu poate face altceva decat sa-ncerce sa se inalte si mai sus, ceea ce nu e intotdeauna posibil. Iar daca mirosul si radiatiile vecinei ii sunt daunatoare, nu poate decat sa se rasuceasca putin, sa se-mbolnaveasca si sa moara.
            Se-ntampla insa s-avem o planta - in casa sau in gradina - care nu vrea sa se dezvolte si pace. Ii dam apa, lumina, temperatura optima, ingrasaminte si, din cand in cand, cuvinte frumoase, dar ea nu e fericita. Se ofileste si, in final, piere. Cat de neputinciosi ne simtim noi, oamenii, atunci cand nu reusim sa intelegem nici macar tanguirile unei plante!
            Dar oare ce nu i-a priit? Nu vom sti, probabil, niciodata. Putem incerca sa aflam, observand atent "gusturile" fiecarui soi in parte. Exista, fireste, si oameni norocosi, in sensul ca in preajma lor plantele se dezvolta frumos, fara exceptie. Dar, in general, unele "prospera", iar altele nu. Este o problema de "asemanare" sau de "respingere" fata de persoana care le cultiva. Dar si intre ele relatiile sunt aceleasi. Sunt flori care nu trebuie puse in aceeasi vaza. De pilda, lalelele cu narcisele. Arata frumos impreuna, dar narcisele se usuca repede, pentru ca nu suporta semetia lalelelor. Nici lalelele cu liliacul nu se potrivesc - liliacul fiind cel care se vestejeste imediat. Iar trandafirii - sa nu "vada" garoafele sau rezeda.
            Lacramioarele sunt minunate si umplu camera cu parfumul lor, dar langa ele alte flori nu rezista.
            Intr-un buchet de flori de vara multicolor, n-au ce cauta macii si omagul, care le omoara pe celelalte (macul moare el insusi foarte repede).
            Cultivatorii cu experienta cunosc plantele care se accepta sau se resping. Trandafirii, de exemplu, sunt flori princiare, ei au nevoie de spatiu si nu suporta in preajma lor florile obisnuite, de duzina.Si, totusi, parfumul lor este mai puternic atunci cand sunt plantati alaturi de ceapa sau usturoi. Chiar si patrunjelul este binevenit.
            Vita-de-vie stramba din "nasul" ei nobil, la vederea verzei si nu se omoara nici dupa dafin. In schimb, ingaduie prezenta ulmului si a macului. In fanete si paduri, mesteacanul si pinul se cauta, realmente; impreuna cu iarba neagra si cu ciupercile, ei alcatuiesc o comunitate, in care le merge bine tuturor.      Cand oamenii taie pinii, locul este napadit de ierburi, iar ciupercile dispar.
            Sub fagul rosu nu vrea sa creasca nimic, poate din cauza ca - asa dupa cum se spune - el "aspira" tot raul de primprejur si chiar si din oamenii care isi beau ceaiul sub acoperisul frunzelor sale, asa cum sunt ei vazuti in gradinile conacelor boieresti.
            Nucul si stejarul nu se pot suferi, iar porumbarul si paducelul nici atat. In cazul lor, este vorba de o inrudire, unul dintre copaci considerandu-l pe celalalt ca nefiind de soi "curat".
            Exista, apoi, plantele uscate si plantele apoase, care nu se potrivesc deloc.
Tufele lemnoase, precum levantica, provoaca, pare-se, uscarea castravetilor aflati prin preajma. In schimb, plantele "reci" gasesc foarte placuta prezenta celor "iuti, fierbinti", cum ar fi ridichea sau hreanul.
            Dar cate nu se-ntampla, in tacere, in lumea aceasta vegetala? Observand natura, omul trebuie sa descopere plantele care se cauta sau care se evita, ca nu cumva sa strice tocmai el, printr-o combinatie gresita, Marea Armonie a Naturii. Si ce minune ar fi daca el insusi, Omul, s-ar integra in ea!


sursa: internet