Am deschis fereastra şi am lăsat visul să mă inunde... Creaţia era în faţa mea, în mine şi cu mine. Văzându-i culorile, i-am simţit rostirea... Cuvinte de Lumină infinită ...

miercuri, 30 iunie 2010

A cui viata ai atins-o astazi?



Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
 
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.
 
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.
 
Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche.
"Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche:
"Centrala.".
"Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea.
"Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.
"Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..
"Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel," -
spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor
pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia ... M-a ajutat si la matematica...
Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.
Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sant si alte lumi in care se poate canta."
Alta data la telefon, "Alo, Centrala!"
"Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul fix?" - am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.
 
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a
urmarit pretutindeni... Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:
"Alo Centrala!"
Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, "Cred ca degetelul
tau s-a vindecat pana acum."
Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar," - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cat de
mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
"Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally."

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii".
Am intrebat de Sally.
"Santeti un prieten?" - m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten... Wayne ..."
"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?" "Da." - i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc."
Mesajul ei era, "Spune-i ca sant si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer."
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.

A cui viata ai atins-o astazi?


marți, 29 iunie 2010

Anthony de Mello



"- De ce este toată lumea atât de fericită, cu excepţia mea?
- Pentru că ei au învăţat să vadă frumuseţea şi bunătatea peste tot în lume.
- Şi eu de ce nu pot vedea astfel?
- Pentru că nu poţi vedea în exterior ceea ce nu vezi în interior.
*
- Cum să obţin eliberarea?
- Află ce te înlănţuie, a spus Ghidul spiritual.
Aspirantul spiritual s-a întors după o săptămână şi a spus:
- Nimic nu mă înlănţuie.
- Atunci de ce ceri eliberarea?
Acesta a fost un moment iluminatoriu pentru discipol.
*
Liniştea nu este absenţa sunetului, ci absenţa egoului.”

luni, 28 iunie 2010

Eu sunt!





Eu sunt... Aici, Acum...



- preluat de pe http://dincolo-de-limite.blogspot.com -

miercuri, 23 iunie 2010

Cuvinte de lumină...


Bate şi ţi se va deschide.
*
Cere şi ţi se va da.
*
Caută şi vei găsi.
*
Priveşte şi vei vedea.
*
Ascultă şi vei auzi.
*
Ascultă-ţi tăcerea şi îţi vei auzi nevoile.
*
Reflectează în loc să întrebi.
*
Vorbeşte atunci când ai ceva de spus.
*
Vorbeşte despre tine, iar ceilalţi îţi vor vorbi despre ei.
*
Mergi şi vei înainta.
*
Simte şi vei trăi.
*
Dă şi vei primi.
*
Iubeşte şi vei fi iubit.
*
Deschide-te şi ceilalţi se vor deschide.
*
Fii pasionat şi vei fi interesant.
*
Fii tu însuţi şi ceilalţi vor deveni ei înşişi.
*
Construieşte în tine ceea ce cauţi.
*
Trasează-ţi calea pe care vrei s-o străbaţi înainte de a aştepta un vânt favorabil.
*
Trăieşte-ţi viaţa aici şi acum.
*
Acolo unde se naşte viaţa dispare boala şi vindecarea va fi dată cu prisosinţă.
*
Fii iarăşi copil şi vei creşte.
*
Renunţă şi vei fi liber.
*
Dacă eşti pregătit, nu aştepta de la Cel Atotputernic ceea ce nu poate veni decât de la tine.
*
Ridică-te şi acţionează!

miercuri, 16 iunie 2010

Lectie de fiscalitate...



Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: "Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!".

Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. "Trebuie să fie tare bune merele alea", îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: "Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela".

Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: "Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere".

Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: "Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela".

Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: "Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere".

Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: "Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului".

Primul străjer merse la stolnic: "M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!".

Stolnicul - repede la paharnic: "Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere".

Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: "Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere". Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: "Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere".

Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: "Hmmm... Cinci mere pentru cinci galbeni... scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători.

Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!"


autor necunoscut

miercuri, 9 iunie 2010

Maestrul



A fost odata ca niciodata un maestru care le transmitea oamenilor un mesaj atât de minunat încât toata lumea era profund emotionata în fata cuvintelor sale pline de iubire. În multime se afla un om care a ascultat fiecare cuvânt al maestrului. Era un om foarte smerit, cu o inima foarte mare. El a fost atât de emotionat de cuvintele maestrului încât s-a simtit obligat sa-l invite pe acesta în casa lui. De aceea, când maestrul a terminat de vorbit, el a iesit în fata multimii, l-a privit pe maestru direct în ochi si i-a spus:
- Stiu ca esti foarte ocupat si ca toata lumea doreste sa-ti cucereasca atentia. Stiu ca nu ai timp nici macar sa ma asculti, dar inima mea este atât de deschisa si simt atâta iubire pentru tine încât as dori sa te invit la mine acasa. Doresc sa pregatesc cea mai buna masa pentru tine. Nu ma astept sa accepti invitatia mea, dar am simtit nevoia sa ti-o adresez.
Maestrul l-a privit în ochi pe omul nostru, si cu un zâmbet fermecator, i-a raspuns:
- Pregateste totul. Voi veni. Dupa care a plecat.

Auzind aceste cuvinte, bucuria din inima omului nostru a fost fara limite. Aproape ca nu mai avea rabdare sa-si astepte maestrul si sa-i serveasca cu inima plina de iubire. Aceasta era cea mai importanta zi din viata lui: ziua când maestrul urma sa fie alaturi de el. A cumparat asadar cele mai bune alimente si cel mai bun vin, precum si cele mai frumoase haine, pentru a le oferi ca o ofranda maestrului. A alergat apoi acasa sa pregateasca totul în vederea vizitei maestrului sau. A facut o curatenie generala în casa, a pregatit o gustare excelenta si a aranjat masa cum a stiut mai bine. Inima lui era plina de bucurie, caci maestrul urma sa vina în curând. În timp ce astepta cu nerabdare, cineva a batut la usa. S-a repezit sa o deschida, dar în locul maestrului a vazut o batrâna. Aceasta l-a privit direct în ochi si l-a spus: - Sunt rupta de foame. Poti sa-mi dai o bucata de pâine?

Omul nostru se simtea putin dezamagit, dar i-a raspuns femeii: - Te rog, intra în casa. A asezat-o apoi pe locul pe care îl pregatise pentru maestrul sau si i-a dat mâncarea pe care o preparase pentru acesta. Era însa nerabdator si abia astepta ca ea sa termine de mâncat. Batrâna a fost miscata de atâta generozitate. Ea i-a multumit omului si a plecat.

Atunci, omul nostru a pregatit din nou, în toata viteza, masa pentru maestrul sau. Nici nu a terminat bine, ca cineva a batut la usa. De data aceasta, s-a dovedit a fi un strain care calatorise prin desert. Strainul l-a privit în ochi si i-a spus: - Mi-e foarte sete. Poti sa-mi dai ceva de baut?
Omul s-a simtit din nou dezamagit ca nu era maestrul sau, dar l-a invitat pe strain în casa, l-a pus la masa pe care o pregatise pentru maestru si l-a servit cu vinul pe care intentiona sa-l daruiasca maestrului sau.

Când strainul a plecat, omul a început din nou sa pregateasca totul pentru venirea maestrului. Cineva a batut din nou la usa. Când omul nostru a deschis, în prag statea un copilas. Acesta l-a privit în ochi si i-a spus: - Mi-e frig. Poti sa-mi dai o patura sa îmi acopar corpul?

Omul nostru s-a simtit din nou dezamagit ca nu era maestrul sau, dar l-a privit în ochi pe copil si a simtit cum inima i se încalzeste de iubire. El a adunat imediat hainele pe care le pregatise pentru maestrul sau si i le-a daruit copilului. Acesta i-a multumit si a plecat. Omul nostru a pregatit din nou întreaga casa pentru venirea maestrului sau, dupa care l-a asteptat pâna foarte târziu. Când si-a dat seama ca acesta nu va mai veni, s-a simtit foarte dezamagit, dar dispus totusi sa-l ierte. El si-a spus: "Stiam foarte bine ca nu trebuia sa ma astept ca maestrul sa vina în acest camin atât de umil. Desi el mi-a spus ca va veni, probabil ca ceva mult mai important l-a retinut în alta parte. Maestrul nu a venit, dar cel putin mi-a spus ca o va face, si acest lucru a fost suficient pentru a-mi umple inima de fericire". A pus mâncarea si vinul la rece si s-a dus la culcare.

Noaptea, el a visat ca maestrul sau a venit acasa la el. Omul era fericit sa-l vada, desi nu-si dadea seama ca viseaza. "Doamne, ai venit! Ti-ai tinut cuvântul!" Maestrul i-a raspuns: "Da, am venit, dar am fost de mai multe ori. Când mi-a fost foame, tu mi-ai potolit foamea. Când mi-a fost sete, tu mi-ai potolit setea. Când mi-a fost frig, tu mi-ai dat haine sa ma acopar. Orice faci pentru altcineva, pentru mine faci".

Omul s-a trezit cu inima plina de fericire, caci a înteles ce l-a învatat maestrul sau. Acesta îl iubea atât de mult încât i-a trimis trei oameni ca sa-l învete marea lectie, potrivit careia maestrul traieste în toate fiintele vii. Oricând îi daruiti mâncare unui om înfometat, ori de câte ori îi daruiti apa unui om însetat, ori de câte ori îmbracati pe cineva caruia îi este frig, voi îi daruiti iubirea voastra Maestrului universal.

Miguel Ruiz - Arta de a iubi

miercuri, 2 iunie 2010

Rugaciune de multumire


"În loc să ceri ceva, oferă ceva, Poţi să începi prin a oferi mulţumiri. Eu spun o rugăciune de mulţumire în fiecare dimineaţă, pentru că sunt cu adevărat recunoscător pentru ceea ce am. Apoi mă simt perfect instalat în starea mea de gratitudine şi trec prin zi, făcând ceea ce fac de obicei, fără a simţi nevoia să cer protecţie specială sau să cer permisiunea. Care e diferenţa dintre o rugăciune de mulţumire şi una de cerere?
In primul rând, rugăciunea de cerere are ca rezultat alte rugăciuni de cerere. Rugăciunile pentru protecţie vă ţin atenţia concentrată pe frică, ceea ce duce la si mai multe rugăciuni pentru protecţie. Uneori e bine nici să nu auzi tot timpul cereri de favoruri, nici să nu le faci.
O rugăciune de mulţumire vă permite să vă parcurgeţi ziua simţindu-vă bine în relaţia voastră cu universul.
Cred că lui Dumnezeu îi place asta."