Poveste

Un soldat, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.

Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.

Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.

Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors acasa, si-au dat intalnire. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.

Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.

Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si... era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana.

Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urata si imbatranita. Voi ce ati fi ales?  Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el,  l-a privit si l-a intrebat:

-          Vii cu mine soldat?

Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:

-          Buna ziua,  si a invitat-o la cina.

 Iar aceasta i-a spus:

-          Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.

- povestire primita pe mail - 

Fiii şi fiicele Vieţii

„Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi
vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.
Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi
Pe drumul nesfârşirii. Arcaşul vede ţinta şi cu puterea Lui vă încordează,
astfel ca săgeţile-i să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului, să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare, tot la fel iubeşte şi arcul cel
statornic.”

Profetul - Kahlil Gibran

Privirea justă

"Când l-ai văzut pe Dumnezeu?", a fost întrebat un mare înţelept.
"Atunci când am încetat să mă văd pe mine"...

Rugă

Doamne, nu mă rog pentru miracole şi viziuni, cer doar forţă pentru zilele obişnuite.
Învaţă-mă arta paşilor mici!
Fă-mă ingenios şi perspicace, ca în varietatea zilelor tumultoase să memorez în timp util experienţele şi conştientizările care îmi sunt importante!
Ajută-mă în folosirea judicioasă a timpului!
Dăruieşte-mi simţul clar al stabilirii importanţei lucrurilor, pentru a putea aprecia dacă ceva este de o importanţă majoră, ori doar secundară!
Îţi cer puterea necesară disciplinei şi măsurii, pentru a nu alerga prin viaţă, ci să-mi folosesc zilele cu rost şi să sesizez bucuriile şi piscurile neaşteptate!
Fereşte-mă de credinţa naivă, potrivit căreia în viaţă totul trebuie să meargă lesne!
Dăruieşte-mi înţelegerea plină de bun-simţ a faptului că dificultăţile, eşecurile, nereuşitele şi căderile reprezintă adaosul intrinsic al vieţii, prin care noi creştem şi ne coacem!
În momentul necesar trimite-mi-l pe acela care are suficientă iubire şi destul curaj pentru  a rosti adevărul!
Adevărul nu ni-l spunem singuri, el ni se zice de către alţii.
Sunt conştient că multe probleme îşi găsesc soluţia nefăcând nimic.
Te rog, ajută-mă să pot aştepta!
Tu ştii ce mare nevoie avem noi toţi de curaj.
Dă-ne să putem fi demni de cadoul cel mai frumos, cel mai greu, cel mai riscant, şi cei mai fragil al vieţii!
Dăruieşte-mi imaginaţie suficientă pentru ca, în momentul şi locul potrivit – cu sau fără cuvinte – să pot transmite un pic de bunătate!
Păzeşte-mă de teama de a-mi irosi viaţa!
Să nu îmi dai ceea ce îmi doresc, mai bine dăruieşte-mi ceea ce am mai mare nevoie!
Învaţă-mă arta paşilor mici!

Antoine de Saint-Exupéry

Isus s-a Înălţat!

Hristos s-a Înălţat!

S-a înălţat în noi,

Lăsând în urmă visul

Vieţii de nevoi.

Înalţă-Te Isuse,

Eu Te voi urma

Să-mi fie viaţa viaţă

Mereu de-a dreapta Ta!

Voi duce-n spirit, iată

Iubirea ce animă

Lumina-n inimi toată.

Hristos s-a Înălţat!, binecuvântând pe cei ce au fost alături de El şi lumea toată. Aceasta a fost cea mai mare dovadă de iubire pentru cei ce l-au urcat pe cruce, nouă - cei pentru care a venit în trup.
Lecţia sublimă de Iubire a lui Isus a fost şi va fi eternă.
Cei ce i-au purtat cuvântul peste timp, cei ce i-au răspândit învăţătura pentru "cine are au ochi de văzut şi urechi de auzit", ne-au lăsat "cheia" Înălţării în spirit.
Pentru că vremurile sunt acum... iar decizia este a noastră.

"Cel care deţine o făclie (lumină) nu ar trebui să o ascundă sub masă, unde strălucirea ei ar fi inutilă. Orice om care dispune de o făclie cât de mică trebuie să o aşeze pe masă, la vedere, pentru ca aceasta să lumineze întreaga cameră în care se află. Dacă pe aceeaşi masă sunt aşezate mai multe făclii, camera va deveni atât de strălucitoare încât oaspeţii care vor intra în ea vor spune: „Doamne, ce lumină puternică! Ce bucurie pentru sufletul nostru să ne scăldăm ochii în această lumină, după întunericul prin care am fost nevoiţi să călătorim atâta vreme, în noaptea cea mare! Parcă ar fi un sublim răsărit de soare!”
Lumina revigorează viaţa şi o trezeşte, chiar dacă este produsă pe cale artificială, adică prin intermediul raţiunii pure şi a unui intelect purificat. De aceea, în aceste timpuri dificile este necesar ca toţi cei care dispun de o luminiţă cât de mică să iasă cu ea la vedere. Ei ar trebui să îşi cureţe făclia, să o alimenteze cu ulei, să o aprindă şi să o aşeze pe masa înţelegerii pure, pentru ca toţi cei prezenţi în cameră să se poată bucura de ea."

Jacob Lorber - A doua venire

Cioplitorul de stele

Se spune ca departe, incit si gindului ii era greu sa ajunga pina acolo, traia un cioplitor de stele.
Numele lui era AIN. Lui i se daruise la nastere un har fara de seaman: sa ciopleasca ca nimeni altul. Si, pentru ca miinile lui ii erau atit de maiestre s-a hotarit ca el sa ciopleasca stele. De mii de ani, Ain cioplea si faurea stele asa cum sufletul ii soptea si, tot ce miinile atingeau, era neasemuit.
Iar stelele nu erau facute nici din marmura, nici din pietrele pretioase cunoscute pe pamint. Stelele erau cioplite de Ain din Lumina. Cerul devenea pe zi ce trece tot mai frumos - asemeni unei gradini inflorite.
Fiecare stea cioplita de Ain avea un sunet. Bolta Cerului devenise o simfonie divina si fiecare stea avea parfumul ei.
Asa ca cine se plimba pe cararile Cerului, devenea pe nesimtite mai bun, mai iubitor si mai drept, pentru ca frumusetea - care il inconjura din toate partile - ii transforma inima.
Ain isi avea atelierul pe o stea care stralucea ca o nestemata si al carui izvor se afla in mina Creatorului. Fiecare zi care trecea era o bucurie pentru el, pentru ca in fiecare zi miinile lui modelau Lumina, dindu-i forma unei stele.
Dar veni o zi in care miinile lui nu mai cioplira nimic si Ain se simti trist si singur. Ii lipsea ceva. Degeaba incercara stelele sa-l incinte. Ain ii privea pe toti cu iubire, dar ochii ii erau tot mai tristi, iar miinile ii erau neputincioase. Intr-o noapte, a fost trezit de o melodie cum nu mai auzise. Isi duse mina la piept, unde simtea o arsura si-si dadu seama ca inima ii era cea care murmura melodia aceea nemaiauzita.
O caldura nedefinita se zbatea in adincul fiintei sale. Nelinistit, lua dalta si se apuca de lucru. Alese cu atentie Lumina cea mai stravezie si incepu sa ciopleasca o stea. Dar lucrul nu-l multumea. Nu reusea sa faca ce sufletul lui tinjea. Simti ca inima il doare atit de tare, incit isi duse miinile acolo, incercind sa-si aline durerea. Causul palmelor i se umplu de o Lumina mai scinteietoare decit roua soarelui.Ain se trezi ca tine in mina o bucatica din inima lui. Miinile se grabira sa ciopleasca Lumina aceea vie, tulburatoare. Dar, ciudat! In loc sa ciopleasca o stea, asa cum le invatase Ain, miinile cioplira o fata, cu ochii migdalati si parul numai inele! O fata cum numai dorul inimii lui putea naste.
Ain o privea tulburat si ochii i se umplura de lacrimi cind o simti vie. Era facuta din sufletul lui! Si un cer inflori in el cind ii auzi glasul.

- E bine aici la tine!
- Vei ramine cu mine?
- Desigur, doar sint o parte din tine si dorul tau m-a chemat! Dar, pentru inceput trebuie sa-mi dai un nume.
- Un nume... O sa-ti spun AMENA!
- Amena!, spuse ea, luindu-l de mina. De acum vom fi mereu impreuna, hotari ea.

Din clipa aceea, pentru Ain, viata incepu sa curga ca un riu de munte. Fiecare zi care incepea devenea un dans al zinelor. Nimic nu i se parea mai frumos ca glasul fetei, ca zimbetul ei. Mergeau peste tot impreuna, el invatind-o potecile Cerului, unde puteau asculta muzica cerului si puteau sta de vorba cu sufletele lor.

- Priveste! De ce curcubeul are atitea culori?
- Sint doar sapte, Amena. Si fiecare culoare e de fapt o poarta catre o alta lume.

Pentru citeva clipe raminea tacuta, adincindu-se in privirea lui nesfirsita. De unde sa stie ea ca fiecare culoare a curcubeului era un alt univers, care la rindul lui era o treapta care te aducea mai aproape de Lumina Luminilor, dupa care oricare suflet era insetat?

Ain era fericit, iar lucrul miinilor sale se desavirsea pe masura negraitei sale fericiri. Impreuna au mers si in Gradina Ingerilor, unde aleile erau pavate cu pietre pretioase, care mai de care mai sclipitoare. Toti ingerii venisera sa o vada si sa se bucure de zimbetul ei. Chiar Ingerul Blindetii i-a daruit un mugure de floare, iar Ingerul Frumusetii i-a sarutat ochii – sa-i straluceasca mereu. Si, pina la urma, ingerii ii tesura o rochie din fir de stea, cum nu se mai vazuse niciodata. Amena mai invata sa impleteasca prima ei coroana din flori celeste. Iar ca bucuria sa-i fie deplina, ingerii o lasara sa faca doua bratari din cele mai frumoase flori: una si-o puse pe mina ei, iar cealalta o prinse pe mina cioplitorului.

- Acum nu o sa ne pierdem niciodata. Bratarile noastre surori au sa ne tina mereu impreuna!
Ain zimbise, imbratisind-o: cum s-ar putea pierde, cind nu se desparteau niciodata? Pina noaptea tirziu, Amena ii povesti tot ce vorbise cu ingerii, tot ce o invatasera si ii aratasera.
- Ingerii stiu atit de multe! M-au invatat frumusetea din orice lucru. M-au suit in virful pomului cu fructe de aur si am putut vedea cele doua poteci de taina: poteca binelui si poteca raului. Acum stiu sa le deosebesc! Iar Ingerul Nevinovatiei mi-a spus ...

- Ce ti-a spus, Amena?

Dar ea adormise ostenita de atitea intimplari.

Privirea ii aluneca pe bratara impletita din flori celeste. Ar putea-o pierde vreodata? O singura primejdie ar fi fost: Groapa Neagra! De fapt nimeni nu stia ce se putea intimpla daca te inghitea gura ei.Dar in mod sigur ceva inspaimintator, caci nici unul din cei care cazusera acolo nu se mai intorsesera.

Dar, de ceea ce se temea, se intimpla. Intr-una din zile, pe cind hoinarea singura, prinsa de vraja norilor stralucitori, Amena nu lua seama ca se indepartase si ca era pe un drum pe care Ain nu o dusese niciodata. Si, tocmai cind se lasase prinsa de imbratisarea norilor, calca chiar in virtejul negru al Gropii, care o inghiti intr-o clipa. Cuprinsa de bezna ce o purta tot mai adinc, Amena incerca sa ceara ajutor, strigindu-l pe Ain, insa nimeni nu o putea auzi.Striga pina cind isi pierdu constiinta. Se trezi intr-un loc ciudat, dar negrait de frumos.

Amena ajunsese pe Pamint, in Tara Negraita, despre care se auzise si in cerurile inalte, atit de frumoasa era! Frumusetea ei nu putea fi cuprinsa in cuvinte; si mai avea o melodie a ei, un Cintec al Slavei, pe care cine il auzea o data nu il mai putea uita nicicind.

Amena se ridica in picioare si nu apuca sa faca doi pasi, cind auzi doi vulturi:

- Priviti, a cazut din stele! Vino cu noi la Stinca Soimului, la adunarea Reginei!

Linga stinca se inalta un pom semet, in care se aflau o mie si una de regine, micute, cit sa le prinzi in palma, cu rochite fosnitoare si coronite scinteind de nestemate si avind fiecare in mina cite un sceptru de argint. In mijlocul lor statea Marea Regina.
Cu toti o priveau curiosi pe Amena, care le povestise tot ce i se intimplase de cind miinile lui Ain o cioplise din sufletul sau si pina cind cazuse in Groapa Neagra. Au hotarit sa ramina in Tara Negraita si sa invete legile Mamei Pamint ca sa poata fi acceptata in Imparatia Lupului Alb. Caci Lupul Alb era singurul care putea deschide Poarta prin care fetita s-ar putea intoarce in lumea stelelor.
Acolo, in mijlocul padurilor nesfirsite, alaturi de micile zine, Amena invata despre originea cereasca a sufletului, invata sa simta respiratia pietrei si sa-i pretuiasca truda ei de a creste. Dar, cel mai mult ii placea sa-l asculte pe Ram, batrinul intelept, ce-o invata taina tamaduitoare a plantelor, a cuvintului, a focului
- Priveste, Amena, nu exista planta pe Pamint care sa nu fi primit harul tamaduirii. Cel care le cunoaste taina poate face mult bine.
- Cuvintul poate cladi lumi si poate narui imparatii. El este viata daca tisneste din inima Adevarului. De aceea pretuieste-l ca pe un dar sfint, pentru ca el sustine Creatia.

Iar Amena invata de la Ram cum sa pastreze cuvintul in Tacere pina se umple cu putere si apoi sa vindece sufletul celui in suferinta si, vindecindu-se sufletul, trupul pe data se intareste.
Seara tirziu, cind incepea dansul stelelor, Amena privea nesfirsirea boltii tulburata de dorul de cioplitor. Oare Ain o cauta? Atunci simtea mina lui Ram mingiind-o, Ram care veghea neobosit asupra ei.

- Rabdare! Aici, pe Pamint, fiecare trebuie sa invete sa astepte. Cindva drumul tau se va impleti din nou cu drumul lui Ain. Calauza, nu uita, iti va fi intotdeauna IUBIREA!

Amena mai avea un prieten de care rar se despartea: Berbecul cu Lina de Aur din pestera lui Ram, care vorbea cu glas omenesc si care avea darul de a vedea prin oglinda viitorului. De la el afla ca, in zilele de miine ale timpului, intr-un tinut insorit in care traieste un Cerb Instelat, il va intilni pe cioplitor.
Si iata ca veni clipa despartirii. Era noaptea sfinta, cind poporul astepta nasterea anului. Amena era insasi frumusetea, iar mintea sa inflorise asemenea unei flori celeste, udata de roua fara de asemuire a invataturilor primite.

- E noaptea de vraja a lumii, Amena - spuse Marea Regina. Ai dreptul la indeplinirea unei dorinte.Te ascultam!
- As vrea sa ajung la Ain ! As vrea sa fim din nou impreuna, acolo unde se nasc stelele.Lasati-ma sa plec spre Imparatia Lupului Alb!
- Credeam ca vei uita, ca vei ramine cu noi! Cu totii te-am indragit! Dar ai dreptate, Amena. Cum ar putea Iubirea sa uite inceputul ei?
- Vino, se auzi glasul abia murmurat al Inteleptului Ram. Si numai ce mina lui ii atinse umarul, ca se si trezira amindoi in interiorul pesterii vii, in fata unei oglinzi de clestar.
- A sosit Timpul! Drumul spre Imparatia Lupului Alb se afla in fata ta. Oglinda este usa prin care vei intra in labirintul pesterii. Nimeni nu te va insoti in intunericul pesterii. Foloseste fiecare cuvint pe care ti l-am spus si, mai ales, nu te lasa cuprinsa de frica. Daca esti gata intra acum in oglinda din fata ta, gaseste Calea si fii fericita! Totul sta in puterea si credinta ta!
Amena , respirind adinc, pasi in clestarul straveziu al oglinzii si fu inconjurata de bezna. Nimic care sa-i arate drumul. Incepu sa paseasca pipaind peretii cu miinile. De sute de ori fu nevoita sa se intoarca din cotloanele infundate. De sute de ori isi simti picioarele alunecindu-i in gol. Citeodata avea impresia ca se misca in cerc. Se lupta cu disperarea, cu deznadejdea care-i ingrozea sufletul. Atunci il auzea pe Ram: “Nu te lasa prada lor, altfel or sa-ti secatuiasca puterile. Fii mereu tu insati!” Fata se oprea, respira adinc si pornea mai departe.

- Doamne! Cit este de intuneric!

Intunericul este o alta forma a luminii, Amena ii raspundea din amintire vocea blinda a lui Ram. Lacrimi fierbinti spalara ochii Amenei. Cum sa transforme bezna in lumina? Cum?

- Cauta Lumina in tine, Amena, nu in afara ta, daca vrei cu adevarat sa o vezi si sa nu o pierzi niciodata
Si atunci Amena se retrase in fiinta ei, asteptind miracolul regasirii luminii. Rabdarea ii fu pusa la grea incercare. Parea a fi pierduta definitiv in bezna. Se ghemui din ce in ce mai adinc in ea, fara gind, ostenita. Dar iata ca ceva tainic incepu a se desface in interiorul sufletului ei, trudindu-se sa iasa afara. Si munca era atit de zvircolitoare, iar acel ceva atit de frumos, incit pe obrajii fetei incepura sa curga lacrimi si, deodata vazu Lumina! Lumina fusese mereu cu ea, dar ochii ei nu reusisera sa o vada pina acum. Intre ea si Lumina statuse spaima, descurajarea. Abia acum isi dadu seama Amena ca propria ei fiinta era purtatoarea de Lumina, pentru ca din aceasta Lumina fara seaman fusese facuta. Lumina dinlauntrul ei se revarsa in cascade vii, triumfatoare, alungind spaima si, odata cu ea, intunericul.Iar cel care isi vede Lumina zidita in propria inima nu poate fi infrint de nimic! Si peretii labirintului se luminau, iar calea se deschidea in fata ei fara obstacole. Strabatu pe rind sapte sali scinteind de podoabe. Si fiecare sala o impodobea pe Amena cu o noua minune, sporindu-i frumusetea si intelepciunea.
In vremea aceasta Ain o cauta cu disperare pe Amena. Deznadejdea ii cuprinse inima. Nimic parca nu mai avea rost in viata lui. Bucuria care ii umpluse casa odata se stinse, asa cum lumina se stinge cind apune soarele. Casa devenise pustie ca un cring fara pasari. Ceva in fiinta lui disparuse fara veste si el isi simtea sufletul golit de putere.

- Ar putea vorbi cu Universul, susotira doua stelute.
- Numai el l-ar putea ajuta.

Ain ridica ochii spre ele, in timp ce un licar de speranta se aprinse in inima lui. Si, fara sa stea pe ginduri, o lua la fuga catre Palatul de Foc al Universului. Nu se opri decit in fata lui. Acesta il privi cu bunatate si intelegere.

- Stiu ce vint napraznic te-a purtat pina la mine, rosti abia soptit. Imi pare rau, dar fetita a cazut in Groapa Neagra.
- Dumnezeule! Am pierdut-o pentru totdeauna!
- Ain, Amena nu a murit, ci doar a ajuns pe Pamint.
- Pe Pamint? Acolo unde se nasc sufletele ca sa invete Legea?
- Da, cioplitorule. Groapa Neagra este o Poarta prin care trebuie sa treaca cei care vor sa creasca. Fiecare nastere este doar o treapta pe care o urca catre Lumina.
- Si ea, Amena, a uitat totul, asemeni muritorilor?
- Nu, Ain! Amena nu poate cunoaste uitarea pe care sufletele o capata doar in pintecele mamei pamintene. Atita doar ca ii va fi foarte greu, nespus de greu sa gaseasca drumul inapoi. S-ar putea sa rataceasca mii de ani.
- Invata-ma cum sa ajung pe Pamint! Trebuie sa o gasesc pe Amena, cu orice pret!
- Greu lucru imi ceri! Ca sa ajungi pe Pamint va trebui sa inveti sa te nasti si sa mori; sa inveti sa alegi intre realitate si iluzie; sa inveti cum sa treci printre doua porti ale nasterii si ale mortii, pentru ca altfel vei ramine pe tarimul umbrelor, asemeni multora. Dar, cel mai cumplit lucru, este uitarea. Va trebui sa uiti: sa uiti cine esti, de unde vii, sa uiti de ce ai coborit pe Pamint. Vei uita lumea noastra, chiar si pe Amena. Pentru ca te nasti minat de dorinta vei uita Imparatia si va trebui sa ti-o reamintesti, singur, fara alt ajutor. Iar lucrul acesta este cel mai greu. Nu vezi cit trudesc oamenii, cite vieti irosesc pina reusesc sa intrezareasca scinteia aprinsa in propria lor fiinta, unica realitate? Ai putea accepta toate acestea, Ain?
- Da, pot! Fara Amena viata mea nu-si mai are rostul. Pe ea am cioplit-o din lumina sufletului meu. Dorul meu de ceva mai frumos decit Frumusetea insasi a adus-o la viata! Ajuta-ma sa ma nasc pe Pamint!
- Fie, Ain! Exista o cale, dar la nasterea ta vei uita totul. Vei primi o saminta de trup pe care va trebui sa o cresti dupa legile vietii pamintene. Va trebui sa-ti reamintesti singur, cum sa respiri, cum sa mergi, cum sa te inalti... Daca te incumeti platesti pretul
- Pretul? Care pret? Orice, cere-mi orice!!
- Ain, trebuie sa-mi dai harul tau de a ciopli ca nimeni altul!
- Darul dintii? Darul destinului? Privirea lui Ain se adinci in abis cind hotari: daca acesta este pretul, ma invoiesc!

Universul intinse mina dreapta spre el si o spirala argintie de lumina il cuprinse pe Ain, rotindu-se in jurul lui, luind cu ea darul de pret al flacaului. Ain simti ca se scufunda in bezna tuturor beznelor, dupa care uita totul.

Soarta te-a nascut,
Prunc nemaivazut,
Si te-a chemat
Si te-a imbaiat
In izvor de munte
Cu plete carunte,
Pruncule-nstelat
Sa te faci barbat
Si sa cresti la Soare
Turma de mioare

Fii binecuvintat!
Ai primit Solia
Sa ne aperi cintul
Sa respecti Cuvintul
Neamului de Soarta
Ca sa-l treci prin Poarta
Mingiiat de stele
Nesupus la rele,
Neatins de tina,
Neamului de lumina
Pruncu-le astepta...

Trecura ani si ani, iar pruncul crestea, se facea tot mai frumos, mai puternic si mai intelept. Glasul ii era mingiietor ca o raza de soare, bratele lui faceau dreptate fara sa raneasca, iar ochii cind te priveau, se transformau in doua izvoare de iubire nesfirsita.

Citeodata insa, seara tirziu, flacaul devenea tacut, tacut ca stincile, tacut si trist. Simtea un dor sfisietor, ca o arsura, o sete de ceva care nu-l putea numi. O neimplinire ii lacrima ochii, dar deslusit nu putea spune ce-i lipseste. Isi mingiia atunci bratara impletita din flori nemuritoare cu care se nascuse. Ar fi trebuit sa fie fericit, dar nu era.

Tinutul in care se nascuse Ain era tinutul Cerbului Instelat, tinut in care putea vedea dansind spiridusi si zine cind zorii se nasteau. Se spunea ca Cerbul pazea o Imparatie de taina in care nu putea intra oricine, caci acolo, povesteau batrinii, s-ar afla Poarta care duce la Nemurire. Pe cerb insa nu l-a vazut nimeni. Cindva, in vremuri aproape uitate, cind sufletele oamenilor erau ca bobul de roua, Cerbul se arata nemuritorilor. Cei care l-au vazut, povestira ca frumusetea lui intrecea orice inchipuire! O singura privire a Cerbului te putea face sa intelegi sensul vietii, putea opri roata Timpului si putea sa-ti dezvaluie taina Adevarului.

Intr-o zi, o intimplare ciudata il purta pe baiat pe niste locuri pe care nu le mai calcase niciodata. Intr-o noapte, pe cind facea de straja, un urs reusi sa fure o mioara. Flacaul se luase dupa urs si alerga dupa el pina rasari soarele. Ursul lasa mioara nevatamata si-l privea pe baiat rugator, parca cerindu-i ajutor. Atunci vazu ca totul in jur era scaldat in aburi de lumina albastra, iar iarba, florile si copacii aveau culori ciudate, fumurii. Il urma pe urs pina la o pestera, unde zacea pe un pat de ierburi uscate, un barbat cu barba carunta, care gemea incetisor. Baiatul incepu sa-l maseze asa cum il invatasera batrinii, alungind boala din corpul barbatului. Apoi scoase de la briu un saculet cu ierburi de leac, din care facuse o fiertura aromata din care ii dadu sa bea. Se scursera citeva ore bune pina cind barbatul deschise ochii: trecuse primejdia focului.

- Iti multumesc, flacaule! Dar de unde esti? Pe la mine rar urca cineva!
- Sint de jos, din Vale. Daca nu ma aducea ursul, nici eu n-as fi ajuns prin aceste locuri.
- Putini oameni se incumeta sa urce la Stinca Dorului ! Eu sint cioplitor de icoane.
- Un cioplitor de icoane?!
- Da, nu ai vazut niciodata cum se ciopleste lemnul?
- Nu, si o amintire i se zbatea in suflet, ca o parere si il durea ca nu o poate aduce la lumina.

Mosul lua o bardita si o bucata de lemn. Miinile lui pareau ca vrajite; mingiiau cu dalta lemnul si, incetul cu incetul, lucrul se desavirsi.

- Hai, incearca!

Flacaul isi simtea palmele transpirind de emotie! Dar, ce ciudat! In clipa in care incepu sa lucreze, i se paru ca isi aduce aminte Doamne! De ce nu poate da voalul la o parte, sa-si poata atinge taina ce-i plinge in suflet? Miinile i-o luara inainte. Ciopleau cu dibacie, cu maiestrie, de parca dintotdeauna numai asta facusera.
Batrinul il privea uluit. Chipul daltuit de baiat parea coborit din ceruri, parea facuta din Lumina.

- Icoana ta intrece orice frumusete, toate icoanele din Palatul Cerbului!
- Al Cerbului Instelat? L-ai vazut pe Cerb?
- Eu ii cioplesc icoanele cu care isi impodobeste Palatul.
- Deci Cerbul exista si ochii i se umezira.
- Cum sa nu existe? Doar el este sufletul neamului Omenesc! De vrei sa-l vezi iti voi arata unde obisnuieste sa vina. Daruieste-i icoana pe care ai cioplit-o si el iti va indeplini o dorinta.

O sa poata sa vada Cerbul. O sa-i poata vorbi! Il va putea ruga orice!

- Cere-i Palosul Strabunilor! auzi Glasul Inimii. Palosul Vrajit. Acela care il are, nu va putea fi invins.

Flacaul lua in miini icoana si se lasa purtat de batrin spre locul unde va urma sa vina Cerbul. Deodata, aerul isi schimba culoarea. Ceva viu si luminos il umplea, hranindu-l, in timp ce o pace infinita cuprinse totul, ca o imbratisare. Nu dupa multa vreme aparu si Cerbul. Era aidoma cum il visau batrinii pastori: mindru, cu coarne instelate. Cind Cerbul il cerceta cu ochii, simti ca o putere fara margini il cuprinse si-i toarna tarie in trup. Fara sa rosteasca vreun cuvint, flacaul aseza la picioarele Cerbului icoana.

- Iti multumesc, fiu al pastorului, pentru darul miinilor tale
- Ma cunosti?
- Te stiu de cind ciopleai Lumina si mai de demult chiar. Iti stiu ziua de miine si cele care vor urma. Ai dreptul la indeplinirea unei dorinte, orice vrei Cere-mi un singur lucru si acela va fi al tau.
- Ai vrea sa-mi dai Palosul Strabunilor?
- Bine ai ales, al tau sa fie si nu uita: harul de pret al Palosului, nu in tais sta, ci in Iubire ... si Cerbul disparu intr-o clipa.

Daca la picioarele lui nu ar fi stralucit Palosul dorit ar fi putut spune ca totul nu a fost decit un vis frumos.
Viata barbatului isi urma cursul stiut, dar cu singura deosebire ca acum cel mai mult ii placea sa ciopleasca icoane. Il mai incerca si acum dorul ascuns in inima, setea aceea de ceva nedeslusit, doar ca de la o vreme, i se parea ca alinarea ii este pe aproape. Tot inima care-l durea de dor ii soptea in taina ca ziua aceea nu-i departe.
De la o vreme ii placea baiatului sa-si poarte oile la Stinca Salamandrelor, unde obisnuiau sa vina sa se rasfete salamandrele stropite cu smaralde si topaz. Flacaului ii placea sa le asculte povestile adevarate din lumea lor cu zine si spiridusi. Si astfel afla ca, undeva, dincolo de Valea Cerbului Instelat, s-ar afla Imparatia Lupului Alb, imparatie a Pacii si a Iubirii, in care cel care e vrednic sa intre cunoaste desavirsirea. Si tot acolo, povestise o salamandra aurie, ar fi venit din stele o fata frumoasa ca un cintec, pe care Lupul o invata Legea, Legea care te face liber si nemuritor.
Cind auzise despre fata inima ii tresarise tulburata si, de atunci, dorinta de-a vedea macar o clipa fata, ii rapi linistea noptilor.

***

Stinca pe care se afla Amena domina piscurile din jur. Cita deosebire intre Tara Marii Regine si aceste locuri! Doar munti, munti nesupusi decit departarilor. Simteai, respirind aerul lor, cum devii o parte a maretiei lor, ca acolo iti sint radacinile si ca poti sorbi liber din izvorul vietii.
Amena privea cu nesat, umplindu-si sufletul cu ceva pe care nu-l putea defini, dar care era mai presus de frumusete si forta. In fata ei statea, privind-o cu blindete, un Lup cu blana alba, stralucitoare:

- Bine-ai venit la noi, Amena! Vulturii, soli ai Marii Regine, mi-au povestit despre tine si dorul tau. Asculta cu atentie, Amena! Tara aceasta s-a nascut din impreunarea Luminii cu Pamintul. Oamenii sint pastratorii tainelor lumii, ursitorii semintiilor care alcatuiesc omenirea; ei se nasc Calauze si stiu sa poarte sufletele insetate catre Fintina cu Apa Vie; ei stiu sa umble pe Poteca Fulgerului, asa cum mergi pe oricare poteca de munte. Din trupul acestei tari s-a nascut izvorul alb si luminos al Iubirii, cu care este alaptat intreg neamul omenesc. Si este Leaganul Pamintului pentru ca este de-a pururi nascatoare de pace de frumusete de bucurie. Ca sa fii acceptata va trebui sa te joci cu tainele acestui Pamint si sa-l convingi pe Cerb sa-ti dea Cheile Curcubeului. Iar cind va veni timpul, eu insumi iti voi deschide drumul catre stele.
- Cheile Curcubeului ai spus? Cheile celor sapte Imparatii?
- Da, Amena. Stiai despre ele?
- De la Ain , de la cel care m-a cioplit din cintecul inimii lui.
- Ai sa-l gasesti pe cioplitorul de stele, asa cum izvorul nu poate fi despartit de apa pe care-o daruie lumii, tot asa nu pot fi despartiti cei care se iubesc. Dar, pentru inceput ai sa stai la Moara Timpului, acolo unde se macina clipele ca niste boabe de griu.

Si fata ucenici la Batrinul Morar , invatind cum sa foloseasca saminta timpului, ca aceasta sa dea rod bogat, sa adune orele intr-o singura respiratie si sa tese din ele vesmintele eternitatii; sa incremeneasca clipa si sa spuna zvicnirea timpului fara sa schimbe armonia lumii.
Legea acelui loc ii da dreptul celui sirguincios la indeplinirea unei dorinte si, cind sosi clipa sa plece de la moara, Lupul o invata pe Amena sa ceara Scutul Fermecat, care te apara de duhuri, de amagiri, de bezne necunoscute. Morarul se bucura de alegerea fetei, dar pentru aceasta trebuia sa-l ia singura. Scutul era pazit de cei doi colti de piatra care sprijina cerul din fata Morii si care nu se opresc niciodata. O singura secunda ii era ingaduit ca sa se strecoare si sa-si ia darul fagaduit. Mina Amenei decupa aerul fulgerind spre nemiscare. Cei doi colti de piatra se oprira si fata ridica fara teama Scutul Fermecat.
Un sunet cristalin se insuruba in aer si fata se trezi in fata Sfatului Batrinilor. De la cei 12 batrini afla despre libertatea sufletului:

- Nu uita! E liber doar cel care face binele. Binele se afla sadit in fiece fiinta. Trebuie numai sa-l lasi sa dea roade si sa-l imparti cu ceilalti, asa cum izvorul imparte tuturor apa curata.
Iar de la Baba Mare , desfacatoarea de farmece, invata Descintecul de Lumina, cu care se dezleaga orice vraja.
“In lumea in care te afli, Amena, umbra insoteste lumina, noaptea se plimba in urma zilei, noroiul traieste ca sa hraneasca floarea. Lumea e o continua devenire, de aceea trebuie sa inveti sa eliberezi ce este curat din capcana care intineaza, sa redai zborul pasarii inlantuite. Descintecul schimba fata lucrurilor, folosind forta vicleana a Raului o intoarce catre Bine, prefacind intr-o clipa orice legatura intunecata in libertate.”

Dar o intimplare schimba ordinea zilelor.

In noaptea nasterii Noului An o groaznica nenorocire se abatu asupra Imparatiei: paznicii hotarelor au adormit iar Intunecatul navali, sperind sa puna stapinire pe Tara. Lupul Alb se straduia din rasputeri sa-i tina piept:

- Amena, am fost prinsi nepregatiti si nu stiu care va fi soarta bataliei. Vreau sa-ti deschid Poarta, asa cum ti-am promis. Sa nu uiti niciodata ce-ai invatat la noi! Pamintul este oglinda Cerului. Legea e aceeasi oriunde te-ai afla. Sa ne grabim! Caci, dupa ce vei trece voi inchide Poarta pentru totdeauna, pentru ca hotii de soare sa nu poata urca in cer. Sufletele pamintenilor nu vor mai gasi niciodata drumul care duce la Inima Universului.
Amena tresari. Clipa pe care o visase ani de-a rindul, clipa intoarcerii la Ain , sosise. Dar pretul i se parea prea mare. Nu putea parasi Tara care o crescuse cu rabdare si iubire acum cind Intunericul era gata sa o supuna si sa o inrobeasca:

- Opreste-te! Ramin si lupt alaturi de tine, pina vom birui! De la voi am invatat sa schimb cumpana sortii!
- S-ar putea sa nu biruim si atunci vei ramine pentru totdeauna pe Pamint.
- Spune-mi, ce trebuie sa fac pentru a invinge?
- Mai este o scapare. La Stinca Salamandrelor isi aduce oile un pastor care a primit in dar Palosul Strabunilor. Cel care are Palosul, greu va fi invins in lupta dreapta. Alearga si roaga-l pe pastor sa ne ajute.
Ca vintul ce mina furtuna din urma alerga fata sa aduca ajutor Tarii care o ocrotise si ii daruise tainele ei. In fata ei, Stinca Salamandrelor isi usca muschiul verde in caldura soarelui. Pe pajistea din jurul stincii, pasteau mioare albe, pazite de un ciine. Un fir de melodie catifelata o atrase spre intrarea unei grote. Acolo, linga un foc, fata zari un flacau care cinta din fluier. Privirea lui parea adincita, departe de parca ar fi vrut sa desluseasca o taina. Amena se opri ca fulgerata. Inima incepu sa-i bata nebuneste, de parca ar fi vrut sa iasa din piept si sa alerge in bratele celui care o privea incremenit.

Ain! Ain cioplitorul de stele!!, striga sufletul ei.

Ani de-a rindul privise stelele, cautind-o pe aceea care o cioplise Ain, din inima lui, chemind-o la viata. Noapte de noapte adormise, sperind ca, intr-o zi, Ain o va stringe la pieptul lui ca odinioara, regasind-o. Si iata ca minunea intilnirii lor se intimpla acum pe acest Pamint al florilor si al izvoarelor curate. Simtea cum totul se invirte in jurul ei, in timp ce o fericire ii umplea sufletul. Ca sa ajunga pina la Ain invatase sa fie libera si sa iubeasca Adevarul mai presus de orice.
Dar ce face Ain in grota aceasta? De ce o priveste de parca ar vede-o pentru prima data?

- Cine esti tu, fata frumoasa ca zorile si ce urgie te urmareste si-ti inspaiminta privirea?

Ochii Amenei se umplura de lacrimi. Era cu putinta ca Ain sa nu o recunoasca? Isi aminti de Lupul Alb care se lupta cu Intunericul, sus pe creste. Nu era timp de intrebari. In citeva cuvinte ii spuse pastorului despre pericolul care ameninta Imparatia Lupului Alb, rugindu-l sa-i vina in ajutor.

Fara sa stea pe ginduri, flacaul lua Palosul Strabunilor si alerga urmat de Amena catre locul infruntarii. Acolo lupta era apriga. Lupul Alb abia se mai zarea de naluci care se nasteau pretutindeni. Palosul voinicului se pravali ca un traznet peste cetele dusmane, risipindu-le in cele patru zari. Alaturi de el, Amena ridica Scutul Fermecat, aparindu-l pe Ain de atacuri miselesti. Ea mai invatase de la Batrinul Ram taina sacra a Pamintului, a transformarii raului in bine: “Priveste Amena si ia aminte la bunatatea fara margini a Pamintului Din tot ce e putred, face un lucru folositor. In adincul lui binecuvintat, raul este transformat in seva hranitoare, vreascul in fruct aromat, frunzele cazute in forta care sustine padurea. Priveste si invata!” Si, ori de cite ori vrajmasul se napustea asupra ei, il preschimba in porumbel alb si-l trimitea in lume sa poarte pacea.

Asa cum luptau alaturi, Lupul, Amena si Ain pareau a fi o singura radacina a unui neam. Una cite una nalucile se topeau in vazduh, asa cum ceata se topeste in miezul fierbinte al zilei. Daca vazu ca ii scad puterile si nu-i poate dovedi in lupta dreapta, Intunecatul, crezind ca forta le vine de la Soare, se gindi sa-i acopere fata luminoasa. O bezna rea invalui Pamintul si cumpana bataliei se apleca spre intuneric. Trei nopti grele ca un pacat, trei nopti cumplite incercara sa zdruncine credinta Pamintului in forta Luminii. Trei nopti nesfirsite ca foamea, Lupul Alb, Amena si Ain luptara fara sa vada, incercind sa-i biruie vrajmasia.

Dar in viltoarea luptei, flacaul izbi cu Palosul Scutul pe care fata il tinea in mina ridicata. Din izbitura tisni flacara unui fulger si, la lumina ei, voinicul zari bratara de la mina Amenei. Bratara sora geamana a lui!

Si atunci se intimpla minunea deplina a regasirii celor doi. Flacaul isi aminti cine este si de ce isi dorise sa se nasca pe Pamint! Isi aminti clipa in care o cioplise pe fata, de ziua in care o pierduse. Isi aminti ca este fiul Cerului si ca poarta in sine Lumina! Ain isi regasi natura sa divina si bezna incepu sa se retraga.
O singura secunda le-a fost de ajuns ca sa se regaseasca. Se priveau.

- Amena de atita timp te caut!
- Si eu Ain, te astept de atita vreme!
- Ai trecut si ultima proba, Amena!, se auzi glasul Lupului Alb.Cel care mai presus de sine pune binele tuturor, acela este vrednic sa deschida Poarta care duce catre adevarata Imparatie!
- Asadar, lupta a fost doar o proba?!
- O proba si inca o invatatura. Printii Noptii sint slujitorii Luminii. Ei apar atunci cind fiinta este pregatita sa vada. Caci intotdeauna acolo unde apare o umbra, exista in mod sigur si o mare lumina. Leacul se afla in inima Raului si fiecare batalie te face mai puternic!
Din curmatura muntilor aparu Cerbul Instelat.

- Sint Sufletul Neamului Omenesc! Impreuna cu Lupul Alb calauzim omenirea catre desavirsire. O singura taina ti-a mai ramas ascunsa: taina trecerii prin Poarta dincolo de care se afla Eternitatea.
Cerbul batu cu copita in pamint Din radacina muntelui pe care se aflau se ridica spre Cer o coloana de lumina.
Axa Lumilor!!

- Da, cioplitorule de stele. Este puntea pe care trec sufletele trezite, spuse Lupul Alb. Iar acestea sint cele sapte chei ale curcubeului, cu care veti putea deschide pecetile portii. Trebuie sa stii, Amena, ca Poarta are sapte peceti, care se deschid cu cele sapte chei pe care le tii in mina. Iar fiecare pecete reprezinta un gind al Universului, o virtute, fara de care nimeni nu poate atinge Imparatia Cereasca.
Prima este Ordinea - care mentine frumusetea lumilor,
A doua Vointa - fara de care nu exista realizare,
A treia este Intelepciunea - fundamentul pe care se inalta Universul,
A patra este virtutea Intelegerii,
A cincea este Rabdarea,
A sasea este Adevarul - unicul scop al devenirii,
iar cea de-A saptea pecete este Miluirea - coroana celor puternici.
Cind vei deschide ultima pecete, Pazitorul Pragului va va cere cuvintul de trecere.

- Si care este acest cuvint?
- Fata mea, ca si lumina, acest cuvint este in tine!
- Il stiu. Cuvintul de trecere este Iubirea!

Si numai ce rosti fata cuvintul ca totul in jur isi schimba infatisarea.

- Aceasta este forta iubirii! rosti Cerbul. Cine i-ar putea rezista? Este cea care vindeca, rodeste, inalta! Este telul si Calauza deopotriva!

- Mergeti cu bine!, le mai striga Lupul, in timp ce tinerii deschideau pecetile portii.

Dar, povestea Amenei si a lui Ain nu se incheie aici. Cind au ajuns in cerul impodobit cu riuri de luceferi, cei de acolo s-au bucurat atit de tare, incit le-au sarbatorit intoarcerea o mie de zile si o mie de nopti. Lacrimile ingerilor s-au transformat in Roua de lumina care a cazut pe pamint transformindu- se in nestemate.

SFIRSIT
pentru un nou inceput

de Lidia Birsan

2012

 În Codul Bibliei, de Michael Drosnin, s-a încercat la un moment dat să se afle răspunsul la întrebarea: Sfârşitul lumii va fi în 2012? Ce se va întâmpla atunci? 
"Răspunsul" Bibliei a fost: DEPINDE DE VOI!
Mai jos postez un articol preluat de pe http://armadaa.blogspot.com/, care lămureşte DE CE stă în puterea noastră să "schimbăm" anul 2012, trăindu-l diferit, alegând Iubirea ...

{De la Emmanuel prin Langa}


Intrebare: Cititorii intreaba de ce nu vorbiti despre problema anului 2012, inca?


Iubiti frati si surori a Pamantului, noi, cei din taramurile superioare, traim o mare bucurie ca martori ai nasterii Noului Pamant. Este prima oara cand se face o incercare de a crea doua exemplare ale aceleasi planete in sistemul vostru solar.

Dublarea este primul pas in procesul de ascensiune al Gaiei, desi, in prezent, noua planeta nu este inca completa.

Al doilea pas va fi separarea celor doua planete, proces ce poate fi considerat ca o multiplicare de celule. In cazul celulelor, procesul numindu-se mitoza (cariochineza N.M.), celula initiala se imparte in doua celule complet noi, identice cu originalul.

In cazul Gaiei, procesul este mai mult unul meiotic (meioza - diviziune in care celulele formate au jumatate din nr. cromozomilor celulei-mama N.M.), in care celulele create nu sunt identice cu celulele originale. In densitatea voastra, acest lucru se aplica in special organismelor de sex feminin.

Procesul de duplicare a intregii planete dureaza in jur de 9 ani, in timp ce separarea se va produce intr-o fractiune de secunda. La sfarsitul ciclului Galactic, Gaia va avea o perioada foarte scurta de timp in care separarea trebuie sa se produca.

Odata ce acest proces va fi incheiat, Gaia Noua va exista in densitatea a 5-a, in timp ce Gaia Veche va ramane in a 3-a densitate. Acesta este motivul pentru care exista atata confuzie legata de ceea ce se va intampla in anul 2012.

Unele persoane numesc acest moment catastrofa, alti oameni o considera ascensiune. Ma rog, exista si cei care spun ca nimic nu se va intampla in 2012. Toate variantele sunt valabile.

Anul 2012 nu poate fi inteles daca este observat numai de la nivelul 3D, pentru ca, de fapt, este vorba de o aliniere multi-dimensionala/galactica si are loc la toate nivelurile de constiinta. Va avea loc raspandirea unui flux de electroni, protoni, etc, care va aparea ca urmare a actiunii de respingere electrostatica reciproca.

Volumul total al fluxului de imprastiere va fi infinit si in orice punct al campului vectorial. Rezultatul va fi consecinta fluxului net al constiintei, intr-o anumita regiune a campului vectorial.

Asta inseamna ca vor exista mai multe rezultate diferite cauzate de acelasi eveniment. Totul va depinde de valoarea vibratiei constiintei voastre, altfel spus, fiecare individ va experimenta un rezultat diferit.


Unii vor experimenta evenimentul ca pe o catastrofa, altii vor trai ascensiunea iar altii nu vor simti nicio schimbare.

Doua persoane fizice vor experimenta acelasi rezultat numai in cazul in care constiinta lor va vibra indentic (cu aceeasi frecventa), deoarece, atunci cand doi indivizi se fixeaza asupra aceluiasi punct de asamblare, perceptiile constientizate vor fi aceleasi, fara a mai fi separate de iluzia timpului si spatiului. Cele doua entitati se vor regasi in aceeasi lume.

Pentru a intelege acest concept, in primul rand trebuie sa acceptati ca sunteti plasati multi-dimensional, ca aspecte de viata si de constiinta.

Sunteti ca foile suprapuse si paralele ale, sa zicem, unei cepe. Pentru fiecare, "real" va fi ceea ce, la nivelul de constiinta asupra caruia s-a fixat, devine perceptibil, restul planurilor ramanand neobservate si considerate inexistente.

Cu fiecare decizie unica de a face, va redirectionati gradul de constientizare spre unul din miile voastre Sine. Atunci cand se intampla acest lucru, voi nu simtiti nimic, desi v-ati plasat deja intr-o lume anume.

Totul va arata la fel ca inainte cu zece minute, va veti regasi in aceeasi casa, casatorit cu aceeasi persoana, care lucreaza in acelasi loc, etc, dar la un nivel vibrational diferit; lucrurile, si tot ce va va inconjoara, doar vor parea neschimbate.

Modelul universurilor paralele suprapuse a fost proiectat de Creator cu scopul de a imbogati experienta sufletului; ramane la latitudinea fiecaruia dintre voi ce va alege in 2012.


Este posibil, de exemplu ca tu si aproapele tau sa nu aveti aceeasi experienta.

Fiecare dintre voi isi va continua existenta dar pe Pamanturi diferite. Toti cei care nu vor avea aceeasi frecventa de vibratie ca a voastra, vor disparea, pur si simplu, din realitatea voastra.

Va puteti explica acum de ce cele mai multe dintre predictiile care se adreseaza unei mase mari de oameni, nu se indeplinesc decat de la individ la individ, rezultatele scontate obtinandu-se doar asupra acelora care sunt calati pe un anume punct al campului vectorial.

Cine crede ca anul 2012 va marca sfarsitul omenirii, atunci acesta va experimenta un fel de sfarsit. Cine va crede ca in 2012 va avea loc ascensiunea, va experimenta un fel de inceput.


Amintiti-va ca gandul creaza simtirea, sentimentele, acestea creeaza emotiile iar emotiile creaza realitatea.

Intrebare: Ai mentionat de multe ori ca noi trebuie sa parasim teama. Un cititor din Australia intreaba: "Cum pot inlocui frica cu iubirea?"


Dragostea este un dar care exista si dincolo de dualitate. Nu exista nici o cale de a inlocui pe una cu cealalta ; acest adevar trebuie sa fie bine inteles. Frica si Dragostea nu sunt doua lucruri diferite; ele sunt calitati diferite ale aceleasi energii.

Frica este aspectul negativ al Iubirii. In cazul in care energia de inalta vibratie este blocata si nu curge prin campul vostru energetic, sentimentul iubirii se metamorfozeaza in frica.

Cand apare curgerea, adica deblocarea fluxului energetic de frecventa inalta, Frica dispare si ramane aspectul sau pozitiv, benefic, Iubirea. Ideea ca frica si dragostea sunt doua lucruri diferite a fost inradacinata in mentalul colectiv de-a lungul veacurilor, avand drept scop transformarea omului in sclav, caci nimeni nu poate fi transformat in sclav daca este plin de Iubire, de Dragoste, fata de orice element al creatiei.

Atunci cand doua fiinte se centreaza pe aceeasi zona a spectrului de frecvente, ele nu mai sunt separate.

Intrebare: Ai afirmat ca AND-ul nostru este activat prin fascicule energetice de inalta vibratie trimise spre Pamant. Un cititor din Franta ar dori sa stie cum fi activate cele 12 componente ale ADN-ului, la nivelul actual al constiintei umane.

In cea de a treia dimensiune, in care exista fiintele umane, exista potentialitatea de a activa multe spirale ADN. In momentul de fata, in evolutia umana, exista 144 de posibile spirale principale, care ar putea fi activate pentru a aduce fiinta umana la stadiul de activare maxima.

Marele Director Divin si Consiliul Lorzilor Karmei au stabilit ca numarul maxim de spirale ADN necesare in faza evolutiva actuala poate fi 144. La scara galactica mai poate exista un pachet de 144000 componente ale "ADN-ului galactic" disponibile in acest moment. (Nota C.M. : cand te gandesti ca marea majoritate a fiintelor umane de pe Pamant au acum doar 2 spirale !!)


Prea iubiti frati si surori de Pamant, voi traiti acum niste momente extraordinare!


Energiile trimise in prezent pe Pamant sunt in crestere semnificativa in fiecare zi.

ADN-ul nou-nascutiilor "contine informatia genetica nemaivazuta pe Pamant pana acum". Oamenii vostri de stiinta pot confirma prezenta unor noi aspecte in ADN celor care se nasc acum. Cerul vostru este tot mai plin cu prezenta fiintelor venite din alte lumi.

Constiinta colectiva stabileste noi conexiuni intre indivizi apartinand aceluiasi grup de suflete, indiferent de distanta fizica dintre ele. Abilitati telepatice noi apar acum aproape la fiecare individ.

Corpul vostru energetic a inceput sa-si aminteasca potentialitatile cu care a fost inzestrat de Creator. Capacitatile voastre de vindecare devin tot mai evidente.

Tot mai multe persoane incep sa-si aminteasca de programul cu care au venit pe Pamant si aceasta ii face sa-si modifice orientarea in viata si in preocupari. Ideile trecutului incep sa nu mai fie prioritare in comportamentul si in gandirea oamenilor.

Ideea separarii intre indivizii colectivitatilor dispare cu repeziciune, fiintele umane incepand sa inteleaga ca nu exista o separare decat la suprafata, in profunzime regasindu-va in aceeasi unitate. Timpul conceptiilor de separare a trecut.


Privind in jurul vostru aveti senzatia ca ceva v-a lipsit, pentru a fi intregi. Este timpul sa faceti ceva diferit, ceva nou, un nou inceput in calatoria voastra pe acesasta planeta. Acest moment l-ati pregatit in multele vieti prin care ati trecut.

Este timpul pentru a va crea viitorul asa cum vi l-ati visat. Fiti o persoana de actiune, caci numai actionand, puteti obtine ceea ce vreti sa se intample. Fiecare zi este importanta, nu asteptati sa incepeti maine. Astazi este o zi buna pentru a incepe.

Incepeti prin a avea incredere in voi insiva, in potentialul vostru, in legatura cu tot ceea ce este si fiti siguri ca fiecare dintre voi are rolul si locul sau in Planul Divin.

Atunci cand veti capata deplina incredere in voi, veti sti ce trebuie sa faceti, ce cale trebuie sa urmati si cu ce mijloace puteti actiona! Eu Sunt Emmanuel.

Cititi, Analizati, Concluzionati... Cu Totii Suntem Co-creatori In Acest Univers!

Lumea nu se va termina in 2012

Interviu cu Carlos Barrios

Carlos Barrios s-a nascut intr-o familie spaniola in El Altiplano, in podisul Guatemalei. Casa lui era in Huehuetenango, care a fost de asemeni si un lacas al tribului Maya Mam. Impreuna cu alti Maya si alti indigeni pastratori de traditie, tribul Mam, el duce mai departe unele dintre vechile traditii ale Insulei Broastei Testoase (alt nume pentru America de Nord). Ei sunt Pastratori ai Timpului, adevarate autoritati in privinta unor calendare remarcabile, care sunt antice, elegante si relevante. Dl. Barrios este istoric, antropolog si cercetator. Dupa ce a studiat cu inteleptii batrani traditionali, timp de 25 de ani, de la varsta de de 19 ani a devenit si el Ajq'ij Mayas, un preot de ceremonii si ghid spiritual, Eagle Clan. In urma cu mai multi ani, impreuna cu fratele sau Gerardo, Carlos a intiat o investigatie asupra diferitelor calendare Mayase. El a studiat cu multi mentori. Fratele sau, Gerardo, a intervievat aproape 600 de batrani Maya, pentru a le intelege mai bine cunostintele pe care le aveau de impartasit.

"Antropologii din toata lumea viziteaza templele, spune Barrios si citesc inscriptiile si apoi fabrica povesti despre Mayasi, dar ei nu citesc inscriptiile corect. Este doar imaginatia lor. Altii scriu despre profetii, in numele Mayasilor. Ei spun ca lumea se va termina in Decembrie 2012.

Inteleptii Maya sunt foarte suparati pe aceste lucruri. Lumea nu se va sfarsi. Se va transforma. Populatiile indigene au calendarele si ei sunt cei care stiu sa le interpreteze corect – si nu altii. Modul in care calendarele Maya cuprind timpul, anotimpurile si ciclurile s-a dovedit a fi vast si sofisticat. Mayasii inteleg 17 calendare diferite, unele dintre ele masurand timpul cu acuratete, chiar pe perioade de 10 milioane de ani. Calendarul care a atras, in mod constant, atentia globala din 1987, este numit Tzolk'in sau Cholq'ij. Conceput in urma cu secole si bazat pe ciclul Pleiadelor, este considerat si astazi, sacru. Cu calendarele indigene, popoarele bastinase au tinut cont de punctele importante de cotitura in istorie. De exemplu, cei care tin contul zilelor si care studiaza calendarele au indentificat o zi importanta in anul One Reed: Ce Acatal, asa cum a fost numita de catre Mexicani. Aceasta a fost ziua descrisa in profetii, ca fiind ziua cand un stramos important trebuia sa se intoarca, “venind ca un fluture”. In calendarul vestic, data din One Reed se coreleaza cu Duminica de Paste, 21 Aprilie 1519, ziua cand Hernando Cortez si flota sa de 11 corabii spaniole au ajuns la Est de teritoriul care astazi este numit Vera Cruz (Crucea Adevarata) in Mexic . Cand corabiile spaniole au ajuns aproape de tarm, nativii asteptau si priveau la ce o sa se intample. Panzele intinse pe catarge ale corabiilor, semanau intr-adevar cu aripile intinse ale unor fluturi enormi, care pluteau deasupra apelor oceanului. A inceput o noua era – o era pe care ei o anticipasera in calendarele lor. Poporul Maya a numit acesta era: al Noualea Bolomtikus, sau noua Hells (Cicluri)- fiecare avand 52 de ani. Pe masura ce cele 9 cicluri s-au desfasurat, indigenilor li s-au luat pamantul si libertatea. Au dominat boala si lipsa de respect pentru toate. Ceea ce a inceput odata cu debarcarea lui Cortez a durat pana pe 16 August 1987, o data pe care multi si-o amintesc ca data Convergentei Armonice. 

Milioane de oameni au profitat de acea data, pentru a desfasura ceremonii in locuri sacre, rugandu-se pentru a tranzitie usoara intr-o noua era, lumea celui de-al 5-lea Soare. Din August 1987 si pana acum, am fost intr-o perioada in care mana dreapta a lumii materialiste dispare, incet dar inexorabil. Suntem pe muchia erei in care incepe pacea, cand oamenii traiesc in armonie cu Mama Pamant. Nu mai suntem in Lumea celui de-al 4-lea Soare, dar nu suntem inca nici in Lumea celui de-al 5-lea Soare. Aceasta este o perioada de tranzitie, o perioada intre doua perioade. Si cum trecem prin aceasta perioada de tranzitie, apare o convergenta colosala, globala, de distrugere a mediului, haos social, razboi si schimbari continui ale Pamantului. “Toate acestea”, spune Dl. Barrios, “au fost prevazute prin calcule simple, bazate pe matematica spiralei din calendarele Maya si se vor schimba. Totul se va schimba. Cei care tin calendarul Mayas zilnic, vad ziua de 21 Decembrie 2012, ca pe o data de renastere, inceputul Lumii Celui de-al 5-lea Soare. Va fi inceputul unei noi ere, ce rezulta din meridianul solar care va traversa ecuatorul galactic si de Pamant, carese va alinia cu centrul galaxiei. La rasaritul soarelui, pe 21 Decembrie 2012, pentru prima oara in 26.000 ani, Soarele va rasari in conjunctie cu intersectia dintre Calea Lactee si planul ecliptic. Aceasta Cruce Cosmica este considerata a fi o reprezantare a Pomului Sacru, Pomul Vietii, care este descris in toate traditiile spirituale ale lumii. ”Unii observatori spun ca aceasta aliniere cu inima Galaxiei, din 2012, va deschide un canal pentru ca energia cosmica sa curga prin Pamant, curatandu-l de tot ceea ce este pe el – ridicandu-l astfel la un nou nivel de vibratie. Acest proces a inceput deja, sugereaza Dl. Barrio.  "Schimbarile se accelereaza acum si vor continua sa se accelereze” Oamenii de pe Pamant pot sa ajunga la aceasta data din 2012, intr-o forma foarte buna, fara ca sa fi distrus prea mult din Pamant si ne vom ridica la un nivel nou, mai inalt. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie sa transformam forte extreme de puternice, care se pare ca ne stau in drum.

O imagine a Drumului care urmeaza: Data mentionata in calendar, Solstitiul de Iarna din 2012, nu marcheaza sfarsitul lumii. Multi dintre cei care scriu din afara despre Calendarul Maya fac senzatie din aceste lucruri, dar ei nu stiu ce fac. Cei care stiu sunt indigenii, inteleptii indigeni, carora li s-a incredintat pastrarea traditiei.

Din aceasta perspective a intelegerii traditiei Maya si a Calendarelor, dl. Barrios ofera o perspectiva in care am ajuns la ceea ce poate ca  ne asteapta: "Omenirea va continua" concluzioneaza el "dar intr-ul mod diferit. Structurile materiale se vor schimba. De aici vom avea oportunitatea de a fi mai umani." Traim cea mai importanta era a calendarelor Maya si a profetiilor. Toate profetiile din lume, toate traditiile converg acum. Acum nu mai este timp de joaca. Idealul spiritual al acestei ere este actiunea. Multe suflete puternice s-au reincarnat in aceasta era, cu multa forta. Acest lucru este adevarat pe ambele parti - lumina si intunericul. Magia este la maximum folosita de catre ambele parti. Lucrurile se vor schimba, dar depinde de oameni cat de usor sau cat de violent se vor manifesta aceste schimbari pentru noi.

Economia de acum este o fictiune. Primii cinci ani de tranzitie, din August 1987 pana in August 1992, au reprezentat inceputul distrugerii lumii materiale. Pana acum am mai progresat inca 18 ani in faza de tranzitie si multe dintre asa-numitele surse de stabilitate financiara sunt, de fapt, fantomatice. Bancile nu mai au putere. Este un moment delicat pentru ele. Ar putea sa se prabuseasca la nivel global, daca nu suntem atenti. Daca bancile se prabusesc….atunci vom fi fortati sa ne bazam pe Pamant si pe abilitatile noastre de a produce ceva. Sistemele monetare vor fi in haos si va trebui sa ne bazam pe relatia noastra directa cu Pamantul, pentru mancare si adapost.

Polul Nord si Polul Sud se dezintegreaza. Nivelul apei in oceane va creste. Dar, in acelasi timp, pamantul din Ocean, mai ales langa zona unde este acum Cuba, se va ridica.

O chemare catre Fuziune…

Cand s-a intalnit cu audienta din Santa Fe, Dl. Barrios a spus o poveste despre cele mai recente ceremonii Mayase pentru Anul Nou, in Guatemala. A povestit cum unul dintre cei mai respectati intelepti, care traieste tot anul intr-o pestera solitara de munte, a calatorit pana la Chichicastenango pentru a sta de vorba cu oamenii de la ceremonie. Inteleptul a dat un mesaj direct si simplu. El le-a solicitat oamenilor sa se adune pentru a sustine viata si lumina. “Chiar acum, fiecare persoana si fiecare grup merge pe drumul sau”. Batranul din munti a spus ca “exista speranta, in cazul in care oamenii Luminii ar putea sa se adune si sa se uneasca in vreun fel”. Reflectand la asta, Dl. Barrios a explicat: "Traim intr-o lume a polaritatilor, zi si noapte, barbat si femeie, pozitiv si negativ. Lumina si intunericul au nevoie una de alta. Ele reprezinta un echilibru. Chiar acum, partea de intuneric este foarte puternica si este foarte clar ce doresc cei din acea parte. Au viziunea lor si prioritatile clar stabilite si, de asemeni, ierarhia lor. Ei actioneaza in multe feluri, pentru ca sa nu fim capabili sa ne conectam cu a 5-a Lume din spirala in 2012. Pe partea de Lumina, fiecare crede ca este cel mai important si ca intelegerea sa personala, sau ca viziunea grupului sau, reprezinta cheia. Este o diversitate de culturi si opinii, deci este competie, difuzie si lipseste un focus singular, comun.”

In viziunea D-lui Barrio, partea intunecata lucreaza pentru a bloca fuziunea, prin intermediul negarii si a materialismului. De asemeni, lucreaza pentru a-i distruge pe cei care lucreaza cu Lumina, pentru a ridica Pamantul la un nivel mai inalt. Lor le place energia Lumii a 4-a, care este in declin – cea a materialismului. Ei nu vor ca aceasta sa se schimbe. Ei nu vor fuziunea. Ei vor sa ramana la acest nivel si le este frica de urmatorul nivel. Puterea intunecata a Lumii a 4-a in declin nu poate fi distrusa sau contracarata. Este prea puternica si prea clara, pentru a se intampla asta – si asta ar fi strategia gresita. Intunericul poate fi transformat, numai atunci cand este confruntat cu simplitate si cu inima deschisa. Asta duce la fuziune – un concept cheie al Lumii celui de-al 5-lea Soare. Dl. Barrios a spus ca noua era a celui de-al 5-lea Soare, necesita multa atentie asupra unui element care este, dealtfel, foarte neglijat. In timp ce cele patru elemente traditionale – pamant, aer, foc si apa – au dominat diverse epoci din trecut, va fi un al cincilea element care va domina in timpul celui de-al 5-lea Soare: eterul . Eterul este un mediu. Dictionarul defineste eterul ca fiind si elementul rarefiat al Raiului. El penetreaza tot spatial si transmite unde de energie cu frecvente foarte variate – de la cele ale telefoanelor celulare, la cele ale aurelor umane. Ceea ce este "eteric" se refera la cele cinci regiuni de dincolo de Pamant: raiul ...

Eterul, elementul celui de-al 5-lea Soare, este celest si ii lipseste substanta materiala, dar nu este mai putin real decat lemnul, piatra sau carnea. “In contextul eteric, e posibila o fuziune a polaritatilor”, spune Dl. Barrios. "Sa nu mai fie intuneric sau Lumina in oameni, ci o fuziune inaltatoare”. Dar acum, partea intunecata nu este interesata de acest lucru. Ei sunt organizati pentru a bloca, de fapt, aceasta fuziune. Ei vor sa dezechilibreze Pamantul si mediul, astfel incat sa nu fim pregatiti pentru alinierile din 2012. Va trebui sa lucram impreuna, pentru pace si echilibru cu cealalta parte. Trebuie sa avem grija de Mama Pamant, care ne hraneste si ne adaposteste. Pentru a fi gata pentru acest Moment Istoric, trebuie sa ne daruim acum in intregime mintea si inima, in scopul atingerii unitatii si fuziunii, pentru a putea confrunta partea cealalta si pentru a conserva viata. Suntem intr-un moment critic in istoria omenirii. "Suntem dezechilibrati" , spune Dl Barrios. "Nu mai putem continua sa ne jucam. Planeta noastra poate fi reinoita sau ravasita . Acum este timpul sa ne trezim si sa actionam. Este nevoie de toata lumea. Tu nu esti aici fara motiv. Toti cei care sunt acum aici au un scop foarte important. Acestea sunt timpuri dificile, dar foarte speciale. Avem oportunitatea de a creste, dar trebuie sa fim gata pentru acest moment foarte important in istorie." Dl. Barrios a oferit un numar de sugestii, pentru a ajuta oamenii sa parcurga in echilibru, anii care vin. "Schimbarile care au fost descrise in profetii se vor intimpla," a spus el "dar atitudinea si actiunile noastre vor determina cat de sever sau cat de moderat se vor manifesta ele.

Trebuie sa actionam, sa facem schimbari si sa-i alegem pe cei care ne reprezinta dintre oamenii care inteleg ce se intâmpla si care intreprind actiuni politice, cu respect pentru Pamant. Meditatia si practica spirituala sunt bune si importante – si la fel este si actiunea. Este foarte important sa stim clar cine suntem – si ce relatie avem cu Pamantul.

Cu toate astea, aminteste-ti sa respecti diferentele si sa te straduiesti pentru unitate. Dezvoltata-te in concordanta cu traditiile si cu chemarea inimii tale. Mananca cu intelepciune. Multe dintre alimente sunt infestate cu toxine, in mod evident sau mai subtil. Fii atent la ce bagi in corpul tau. Invata sa conservi mancarea si sa conservi energia. Invata cateva tehnici bune de respiratie, ca sa poti sa ai controlul respiratiei tale. Fii clar. Urmeaza o traditie cu radacini adanci si de valoare. Nu conteaza ce traditie este– inima ta o sa-ti spuna pe care sa o urmezi– dar trebuie sa fie una cu radacini de valoare. Traim intr-o lume a energiei. O sarcina importanta in aceste timpuri este sa invatam sa simtim energia oricui si a orice – oameni, plante, animale. Acest lucru devine cu atat mai important, cu cat ne apropiem de Lumea Celui de-al 5-lea Soare, pentru ca este asociata cu elementul eter – mediul in care energia traieste si se manifesta. Mergi la locurile sacre ale Pamantului si te roaga pentru pace, ai respect pentru Pamant, pentru ca de aici ne primim hrana, adapostul si imbracamintea. Trebuie sa reactivam energia acestor locuri sacre! Asta este treaba noastra. Si avem multa treaba de facut! 

Dupa cum spune Dl. Barrios, o tehnica de rugaciune simpla, dar foarte eficienta, este sa aprinzi o lumanare de culoare bleu. Gandeste-te in liniste pentru un minut. Spune-i flacarii de la lumanare intentia ta si trimite lumina catre liderii care au puterea de a face razboi sau pace. Aceasta este o perioada cruciala pentru omenire si pentru Pamant. Fiecare persoana este importanta. Tu te-ai intrupat in aceste vremuri, pentru ca ai munca spirituala de facut. Munca noastra este sa echilibram aceasta planeta. Inteleptii au deschis usile, in asa fel incat si alte popoare sa vina la lumea Mayasa, pentru a primi traditia.  Mayasii au stiut si au respectat intotdeauna alte natii, rase de oameni si alte sisteme spirituale. Ei stiu ca destinul lumii Maya este legat de destinul intregii lumi. "Cea mai mare intelepciune consta in simplitate", ne sfatuieste Dl. Barrios . "Iubirea, respectul, toleranta, a imparti cu altii, recunostinta, iertarea. Nu este ceva prea complicat sau prea greu.”

Adevarata cunoastere este gratuita. Este codificata in AND-ul tau. Tot ceea ce ai nevoie se gaseste inauntrul tau.

Marii mentori au spus-o de la bun inceput. Gaseste-ti inima si iti vei gasi drumul. 

- articol preluat de la editura For You -

Sunt Iubire! Asta aleg!

Citesc în ultimul timp mesaje de genul: "suntem manipulaţi", "suntem bombardaţi cu mesaje ce induc frica", "suntem minţiţi"...
Cine permite manipularea, cine permite minciuna?
NOI, cei ce dăm importanţă prea mare mesajelor de acest gen. NOI le dăm putere.
Alegerea de a Fi centrat, ne aparţine în totalitate.
În momentul în care te simţi obosit, singur, fără speranţă, în Frică..., caută să Fii opusul.
Închide televizorul!
Fă o plimbare.
Învaţă să Vezi natura în natură... , nu o privi doar. Simte-i pulsul, culoarea, mişcarea.
Citeşte. Caută să îţi faci o mica colecţie de citate care îţi plac, şi care pentru tine reprezintă adevărul.
Ascultă muzică şi ascultă-ţi sufletul când faci asta.
Meditează. Fă-o într-o manieră proprie sau caută pe cineva care te poate ajuta. Meditaţia deschide porţi nebănuite în fiinţa umană, ea este cheia spre transcederea materiei.
Educă-ţi mintea să tacă, permitându-i sufletului să zboare.
Învaţă să asculţi şi să vorbeşti cu sufletul tău.
Iubeşte, dansează, crează!

Fii prezent în fiecare clipă a vieţii tale, trăind-o deplin.Fii Tu însuţi Creator al vieţii tale!
Fii Tu însuţi Schimbarea pe care o doreşti!

GLOSSA

 Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

M. Eminescu

(1883, decembrie)

Experimentul de la Geneva

Se pare ca experimentul de sub pamânt, si anume CERN - Geneva, nu numai ca a început, dar s-a si finalizat înainte ca lumea sa aiba habar despre acest lucru. A înteles oare cineva dintre noi, profanii, ce se întâmpla acolo? Oare ce descoperiri se fac si s-au facut? Ca într-un joc de copii, ne-am amuzat si am cochetat cu niste cuvinte si informatii: teleportare, universuri paralele, crearea universului, cât si forma lui de fiintare... si multe altele. A înteles oare cineva cu adevarat aceste cuvinte?

La 12 august 1943, în America, la Eldridge, se dadea startul unui experiment ce avea sa revolutioneze tot ceea ce omul cunostea despre fizica, univers, timp si spatiu - experimentul Philadelphia. Doua creiere gigantice, Einstein si Tesla, s-au pus “neuron la neuron” pentru a crea posibilitatea ca un vas de marina cu echipaj sa dispara si sa reapara într-un alt loc al lumii bine determinat. Acest fenomen se numeste teleportare si a fost descoperit în urma cu 65 de ani! Oare ce putem descoperi în 2008, într-un experiment situat la 100 de metri sub pamânt, pe o arie de 27 de kilometri, în care s-au investit cel putin 9 miliarde de euro si la care lucreaza în jur de 5.000 de fizicieni din toata lumea, plus participarea a 20 de state? Au existat si înca exista experimente care întrec cu mult imaginatia noastra si tocmai din aceasta cauza noi, astia din lumea de jos, de pe biciclete, ramânem siderati si nu putem decât sa aducem un argument foarte puternic, “prostii, domne... ce tâmpenii mai scot si astia!” Trebuie sa facem pasul de flatulatie mentala de la gândire!

Vom continua interviul de saptamâna trecuta cu domnul profesor Lucian Iordanescu. Personalitate cunoscuta în domeniul stiintei aplicate, dar si a metafizicii, ne aduce constant noi informatii si explicatii extraordinar de interesante. Lincentiat într-o varietate de domenii ca: psihologia (Moscova), energetica (Moscova), filologia, institut de studii si cercetari în teologie (Germania) si drept, Lucian Iordanescu aduce cunoastere si cunostinte acolo unde samânta este roditoare.

- Vom disparea, dupa câte se zvoneste, într-o gaura neagra?
- Aceste cuante de energie din CERN au ca ipoteza matematica - deci IPOTEZA matematica - ca atunci când se lovesc, sa dispara spatiile intraatomice si sa devina un nucleu atât de dens cu o gravitatie inimaginabil de mare. De pilda, într-o gaura neagra, un om dispare ca volum si ramâne un punct care are în gravitatia respectiva o greutate cam cât un cluster galactic. Un cluster galactic înseamna cam 11.000 de galaxii... materia se prabuseste în sine.

- Deci vorbim de niste ecuatii, si nu de o realitate a gaurilor negre?
- Nimeni nu a pipait pâna acum aceste gauri negre, numai matematic. Ipoteza matematica este pur si simplu o forma abstracta de fiintare care nu are nici o reprezentativitate la ceea ce stiu eu material.

- Totusi în istoria fizicii, dupa câte stiu, aceste gauri negre au fost studiate si analizate, sunt întregi teorii... varii posibilitati a ceea ce se poate întâmpla cu o gaura neagra.
- Hai sa lamurim ce este o gaura neagra. Este o poarta prin care materia trece la loc în informatie. La fel ca apa care se vaporizeaza si trece la loc în informatie, dupa care ciclul revine, informatia trece la loc în energie si materie, materia trece la loc.

- Redescoperim ceea ce spuneau chinezii în urma cu 3.000 de ani: nimic nu se pierde, nimic nu se distruge totul se transforma.
- Absolut. Este absurd sa spun ca dispare, ca se pierde. Cum sa se piarda? Pai, daca s-ar pierde, ar însemna ca ceva din universul asta lipseste. Si nu are cum sa lipseasca pentru ca e la mintea elementara.

- Chinezii au dat în câteva cuvinte definitia perfectiunii si a echilibrului total.
- Asa este. Si atunci partea spirito-stiintifica a experimentului de la CERN sa terminat acum vreo doi ani si ceva!

- Stiu ca în luna septembrie au spus ca i-au dat drumul. Asa ne-au informat.
- Da. Asta pentru spectatori si impresia artistica. De ce credeti ca s-au întâlnit acolo 20 de state?

- S-a vehiculat ca s-au investit în jur de 9 miliarde de euro.
- Asta se spune cu voce tare. Sunt doua parti: într-una se spune cu voce tare, iar în cealalta mai pe soapta sau în gând. Acolo s-au facut niste descoperiri extraordinare. Am mai spus despre asta. E vorba de zirconiu. Care nu este un material natural, ci unul de laborator si are aplicatii în tehnologia militara, a reactoarelor etc. Este un material extraordinar de fiabil si pur. Toate statele invitate au interese în diverse forme de aplicare a descoperirlor de la CERN. Si atunci au fost invitati reprezentantii, li s-a expus si fiecare si-a ales. Ca la târg.

- Aveti cunostinta despre ce “exponate” ar fi vorba?
- Am spus zirconiu sau putem vorbi despre energii neconventionale.

- Zirconiul în ce cazuri poate fi utilizabil?
- În special în armata si aviatie. Sunt anumite aparate care au nevoie de un anumit suport material, care sa nu fie influentat si sa nu absoarba anumite câmpuri de energie. De pilda, reactorul nuclear de la Cernavoda. Vasul Calandria, unde stau tevile de zirconiu în care sunt pastilele de uraniu, ele sunt asezate dupa o geometrie perfecta (4 microni toleranta) pentru ca
neutronul rapid care porneste are o traiectorie foarte precisa. Loveste în atomul de alaturi si sparge neutronul, iar de acolo începe o reactie în lant. Zirconiul, daca nu e pur, absoarbe o parte din energia neutronului care trece prin el si atunci nu se mai duce exact la tinta, ci cade mai alaturi, mai încolo sau mai încoace. Vasul Calandria are un diametru de 12 metri pe când (cu desoperirile de la CERN) as putea sa-l fac numai de un metru. Si are aceeasi eficienta.

- Spuneati ca experimentul s-a terminat acum vreo doi ani si jumatate. Credeti ca s-a lamurit problematica spatiului si a timpului? A ceea ce Einstein si Tesla dezvoltau în urma cu 50 de ani?
- Sigur. Mai ales ca anumite forme de experiment de la CERN se refera la teleportare. Dar teleportarea în trepte de vibratie diferite fata de cea actuala. Sa zic ca plec din 14 hertzi si ajung în 20 de hz, 70 hz... asta înseamna ca ma mut în lumile paralele. Pentru ca Einstein a lasat legaturile lui (ca si Tesla), numai câtorva minti foarte bine pregatite. Sa nu ne imaginam ca numai noi putem pleca încolo si încolo vine spre noi! Si sunt de mult printre noi aia de dincolo. Einstein a avut legaturi precise cu ei.

- Ce înseamna „ei”? Ce înseamna „de dincolo”?
- De dincolo de vibratia noastra. De pilda AND-ul nostru vibreaza cam cu 80 de Ghz pe secunda adica 80 de miliarde de hz pe secunda. Imaginati-va o fiinta care vibreaza la 500 de TERA HERTZI. ~la ar fi lumina - pai, pe asta nu îl mai vad, dar e lânga mine. Iar el îsi încetineste sau îsi modifica cumva propria vibratie si încep sa-l vad pe strada si sa stau de vorba cu el.

- Vorbim de entitati încarnate? De o lume a spiritelor?
- Nu încarnate, ci întrupate. Alte civilizatii extra-Terra. Noi suntem suntem spirit care am parcurs trei stari de agregare: informatie, am ajuns în energie, iar acum suntem în materie. Tot spirite suntem, dar în a treia stare de agregare. Sunt spirite care nu sunt în a treia stare de agregare, ci în prima stare de agregare sau în a doua. Si mergând mai departe... materia e iadul. Ce înseamna iad, rau? Înseamna ceva care se desface, se distruge si se transforma tot timpul - ceva care construieste înseamna binele. Responsabilul desfacerii este Lucifer, responsabilul constructiei este Cristul.

- Sunt doua elemente fara de care universul nu ar putea fi “stabil”? Nu ar putea “functiona”?
- Dau ca exemplu o greseala pe care o face Martin Heidegger în momentul în care vorbeste despre fiintare si non-fiintare. L-as întreba eu: aici în stânga pun fiintarea si zici ca e si non-fiintarea. Unde o pun? Pai, pune-o în dreapta. A, deci este? Fiinteaza, dar ca non-fiintare. Este ce vorbeam mai devreme cu “nu am încredere în mine” - ba am, dar o am negativa.

- Sa întelegem ca cei de la CERN ar fi descoperit în urma cu doi ani si jumatate posibilitatea de a trece granitele timpului si spatiului?
- Au descoperit-o ei acolo si o descoperisera si rusii la Dubna si altii, numai ca ei merg pe un palier superior având un generator, un accelerator de particule. Ce înseamna sa accelerezi o particula pâna la viteza luminii? O transformi direct în informatie. Fiindca fotonul în univers este purtatorul informatiei, este postasul care trimite informatia în tot univesul. Intra si în corpul nostru sub forma de fotoni si iese sub forma de fotobioni, iar specialistii o vad în aura - informatia. Ei au acolo posibilitati tehnologice de a urca pe un plan superior al experimentelor în ceea ce priveste timpul si spatiul. Nu e chiar o stiinta care se gaseste pe taraba în piata Moghioros.

- Banuiesc ca nu ar fi util si nici indicat si nici bine ca toate acestea sa fie pe piata...
- Sa ne imaginam o hrana spirituala greu de digerat. Noi, suntem majoritatea un fel de copii. Ia sa ne imaginam ca îi dai unui copil de trei luni o vodca mare, vreo doua friptane si o sticla de bere. Pai, ce face? Moare. Deci proportional cu evolutia spirituala luam o hrana din ce în ce mai grea. Multi spun: “vreau si eu sa stiu”. Si ce faci cu ce sti?

- Cum ne putem imagina evolutia spirituala în alte planuri? Evolutia spirituala are loc numai pentru oameni, numai aici pe Terra, numai pentru cei încarnati în aceasta vibratie?
- În univers spiritul are sapte planuri de evolutie.

- La CERN se pot descoperi aceste planuri despre care dumneavoastra vorbiti?
- Sigur ca da. Pentru ca anumite particule, anumite forme de cuarc despre care am amintit mai devreme, au ca definire simpatia. Ce caracteristica are simpatia? Simpatizeaza cu particula cealalta. S-a descoperit ca doua particule care sunt despartite de o mie de miliarde de kilometri si de o mie de miliarde de ani lumina, ele se comporta ca si cum ar fi una si aceeasi. Stiu una de alta la distantele astea incomensurabile de timp si spatiu. Dar sunt si particule care se razvratesc una împotriva celeilalte. Asa si cu experimentul asta de la CERN, e greu de spus oamenilor în ce consta. Sa nu uitam ca informatia este un eveniment perceput, o actiune perceputa.

- Si atunci ce putem spune despre Big-Bang?
- E o ipoteza. Si zic: “înainte de Big-Bang ce a fost?” - nu se stie. Ba se stie, universul era în potential. Si nici nu sunt convins ca a fost o explozie, a fost o aparitie, o revelatie, dintr-odata el s-a relevat în miscare. Statea în potential si dintr-odata a început sa se miste. Ei considera aceasta miscare la scara universului explozie.

- Sa revenim la nivelurile spiritului despre care vorbeati. Vad ca aveti si o plansa.
- Spiritul cel mai de jos care are secunda cea mai lunga este pamântul. El are ca personalitate forma amorfa. Când zic lunga, la el înseamna o secunda, o suta de milioane de ani. Un nivel superior este piatra, care e primara, dar are mai putin de o suta de milioane de ani - secunda. Dar sa revin la graficul pe care îl am în fata. Oameni cu spirit amorf avem 1.999%, oameni cu spirit primar avem 29%, urmeaza primitivul care este de forma vegetala sau lemnul, care reprezinta în oamenii din jurul nostru 47%, o proportie de 14%, care sunt abilii si care au ca reprezentativitate apa-apa, nu poate fi comprimata, dar are o calitate, ia forma vasului în care sta, ea se modeleaza imediat în orice situatie -, urmeaza desteptii care sunt ca aerul, aproape nul. Îi bagi în seama - ai nevoie de ei, îi simti, sunt necesari - ei sunt numai 6%, vin inteligentii - au ca reprezentativitate vântul, miscarea - sunt numai 2% si ultima treapta a spiritului ca evolutie este înteleptul - ca reprezentativitate focul - iar distributia în oameni este de 0.001%. Astea sunt cele sapte trepte de evolutie ale spiritului în întregul univers dinamic. Universul pe care îl cunoastem noi din prima lege a Kybalionului. Eu am facut calculul acesta ca sa am... asa o orientare împrejur (râde).

Doru Bem